1845
O samă de cuvinte (anecdote) pentru domni şi pentru ţară ce nu se află în letopiseţele Costineştilor de Ion Neculce
Bîrfe boiereşti.
„O samă de cuvinte” este însoţitorul, deschiderea şi tonul general al „Cronicii Ţării Moldovei” (ce conţine înşiruirea faptelor ţării între anii 1662-1743). Mărturiseşte chiar Neculce că-s basne cele cuprinse în „O samă de cuvinte”: „sînt auzite din om în om, de oameni vechi şi bătrîni, şi în letopiseţ nu sînt scrise”, „deci cine va citi şi le va crede, bine va fi, iară cine nu le crede, iară bine va fi.” Autorul rescrie, succint, viclean şi iertător, tot ce se zvonea şi se spunea despre oamenii vremurilor trecute, expediaţi sau ignoraţi de către cronicile lui Ureche şi Costin. Cruzimea lui Ştefan cel Mare în alegerea locului pentru Mănăstirea Putna. Răutatea mumei lui Ştefan cel Mare după înfrîngerea de la Războieni. Îmbărbătarea sihastrului Daniil. Umilinţa unui Purice spre a se urca domnitorul cel Mare pe cal. Dreptatea lui Vodă văzînd aratul neortodox al săracului Purcel. Nepriceperea Logofătului Tăutu în a bea cafea. Răzbunarea atroce a lui Petru Rareş contra pietrenilor. Diavolescul chip al Lăpuşneanului. Diplomatul Nicolae Milescu Spătaru.
Cartea lui Neculce a fost tipărită după vreun secol de la scrierea ei, dar prestigiul ei este remarcabil. Prelucrări ulterioare ale scriitorilor romantici, mitul moldoveanului de la natură dotat ca scriitor, cu filiaţie ce merge la Creangă şi Sadoveanu, rezultatul pe termen nedefinit în spaţiul cultural autohton românesc: plăcerea glorificărilor, opacitatea la adevărul istoric. De-ţi fuge mintea la clevetiri, citeşte şi otrăvita „Arhondologie a Moldovei” a Paharnicului Sion.
Cartea îi place lui Cornel Ivanciuc, jurnalist de investigaţii şi prozator:
“Neculce a sublimat poveştile ca vinurile vechi, transformate într-o peltea care te face criţă. Verbul lui e ghiurghiuliu, cărnos ca răzăchia, acru ca agurida şi dulce ca rozinchina. Puţini dintre scriitorii azi la modă, se vor mai regăsi în listele de preferinţe ale cititorului român din secolul viitor, ori Neculce a învins în întrecerea cu timpul şi te îmbie la degustări meşteşugite, ca vinurile nobile.”
