ACEASTĂ CARTE ESTE ÎN CURS DE APARIŢIE
1890&1892
Scrierile lui Ion Creangă
Scrieri de iniţiere în viaţă.
O lume cu poftă sănătoasă de viaţă, în care falsele tabuuri n-au ce căuta: nici fantezia sexuală, nici punerea la respect a morţii. Şi, de aceea, cred că nu avem de ce a ne teme de porcoasele mereu nedreptăţite „Ionică cel prost”(1877), „Moş Nechifor Coţcariul”( 1887) şi „Povestea Poveştilor”(1877) şi nici de prea des uitatul „Ivan Turbincă”. Citit ştiinţific, regionalismele obligă la dicţionar şi naivităţile zîmbesc deteriorate de soare. Rostul lumii fără supărare a lui Creangă este altul. Este un autor al iniţierii în viaţă. Îţi face viaţa mai uşoară. Şi te-nvaţă că e omeneşte să greşeşti. Cît de vinovat poţi să fii? Eşti copil, furi cucul armenesc ca să nu te trezească dimineaţa, smîntîneşti oalele de poftă, îţi fac cu ochiul cireşele vecinului, mai bine te scalzi decît să faci treabă, prinzi muştele, decît să citeşti ceaslovul. Sînt, atenţie, „Amintiri”. Poveştile şi Povestirile ilustrează fiecare cîte un proverb. Pedagogice, culmea, cu o nuanţă horror. „Soacra cu trei nurori” este zdrobirea casnică a „ochiului soacrei cel neadormit”. „Capra cu trei iezi” pedepseşte „răutatea” şi lăcomia vecinului. „Stan Păţitul” sau cum la bătrîneţe te-nsoară doar dracu’. „Dănilă Prepeleac” greşeşte pînă nu mai are loc de-ntors şi scoate isteţimea din ditamai prostu’. „Harap Alb” spune să nu te-ncrezi în ciudaţi. „Ivan Turbincă” n-are mamă, n-are tată, el îndeplineşte ordinul atît de conştiincios, încît face ce ne dorim cu toţii: să pună dracii pe joc şi moartea în repaus. Povestea poveştilor, Ionică şi celelalte licenţioase sînt vesele iniţieri în viaţa sexuală. Creangă, cu har indiscutabil, a creat cea mai bună dintre iniţierile posibile. Date de literatura română.
Cartea îi place lui Valeriu Roman, maistru tîmplar:
„Din „Amintiri” mi-au plăcut peripeţiile lui Nică. M-a uns pe inimă „La scăldat”, cînd Smaranda i-a luat hainele şi el trebuia să ajungă acasă. Şi a aşteptat lăsarea întunericului că atunci nu-l vedea nimeni prin sat. „Amintirile” ne dau de înţeles că fiecare om în viaţă trece prin copilărie şi învaţă de la unul si de la altul cîte ceva pentru viaţa sa.
