Ştiţi vorba aia folosită de unii: România, ţară de rahat? Ei bine, pare-se că respectivii au dreptate, şi cum să nu aibă când dintre cele 8,45 milioane de locuinţe, 3,2 milioane, adică 40%, nu sunt dotate cu baie? De asemenea, cum să ne mire mirosul emis de unii conaţionali, când 35% dintre locuinţe (cam trei milioane) nu au apă curentă?
Tabloul zugrăvit de recensământul de anul trecut e belaliu rău şi privitorul nu poate decât să se crucească în faţa condiţiilor în care trăim. Cum naiba să-ţi vină idei sau să găseşti soluţii când te ţii de parul din fundul curţii?
Dotarea locuinţelor cu baie este mai redusă, numai trei din cinci locuinţe au cel puţin o baie în interiorul locuinţei, discrepanţa dintre medii fiind mare, 88% dintre locuinţele înregistrate în mediul urban şi doar 31% dintre cele aflate în mediul rural dispun de baie în interiorul locuinţei.
În Bucureşti, firesc, 95,2% din totalul locuinţelor convenţionale dispun de baie în interiorul locuinţei. În judeţele Braşov, Constanţa, Hunedoara, Timiş, Cluj şi Sibiu mai mult de trei sferturi din locuinţe au baie în interiorul locuinţei.
Evident, nu doar problema băilor e catastrofală. 35% dintre locuinţe nu au canalizare, iar 54% nu au încălzire centrală (centrală proprie sau termoficare) şi se încălzesc cu gaze sau, cel mai des, cu lemne, semn că nu doar Verestoy Attila sau Gheorghe Flutur pot fi bănuiţi pentru jaful din păduri, ci şi mitocanii ca ei dar de condiţie socială mai joasă şi, evident, motivaţi de alte nevoi.
România e, din aceste date, atât de ruptă în bucăţi, încât o echilibrare va costa sute de miliarde de euro, şi, la ritmul în care ne mişcăm, câteva zeci de ani, iar timpul nu are răbdare cu nimeni. Procentul de subdezvoltare, mai ales în zona rurală, e uriaş şi explică clar diferenţele de gândire şi de comportament
Ţapi ispăşitori
Evident, principalii vinovaţi sunt oamenii care administrează ţara, reprezentanţii politicienilor în teritoriu, iar vina finală se opreşte în dreptul a câtorva sute poate mii de oameni care se perindă (ba unii par a fi perpetuu la putere) în conducerea politică şi administrativă a României.
Interesul lor a fost întotdeauna să păstreze zone cât mai mari în subdezvoltare pentru a le putea controla şi manipula mai uşor, iar rezultatele acestei politici se văd acum limpede în destructurarea socială şi instituţională, lipsa de reacţie la orice stimul şi mai ales gradul înspăimântător de înapoiere al unei ţări care are pretenţia să fie băgată în seamă, dar se prezintă lumii ori cu capul plecat şi cu basca în mână, ori ca cea mai medievală societate europeană.
Dar, din lista de responsabili nu trebuie scoase chiar victimele acestei stări de fapt, oamenii care preferă să ştie că sunt sprijiniţi de stat, sau care aşteaptă ca administraţia să facă totul pentru ei, în vreme ce îşi aşteaptă alocaţia şi nu încearcă deloc să-şi îmbunătăţească viaţa atunci când se poate.
