Alb-portocaliu, covor canin matur, vedere oarbă, lătrat la 4 dimineaţa punct. Juma de oră printre măselele-frunze ruginii.
Ziua de dimineaţă pînă seara zace. Doarme. Nu rîde, nu muşcă. E blană sub maşină. Am început să capăt tic: mă uit sub maşină, o fi-n-o fi-ce-o fi cu el?
E letargia morţii. E moartea sub maşina mea. O să mă muşte?
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi