Acest pitoresc pod de dinaintea epocii cailor ferate este in imprejurimile localitatii Crasna din judetul Vaslui. L-am fotografiat in cursul calatoriei de intoarcere de la Chisinau, de la expozitia ce comemora doua secole de la anexarea Basarabiei. Este cunoscut ca “Podul Doamnei”, desfasurandu-se pe o lungime de circa 90 metri peste un fost curs al raului Barlad ce acum curge in apropiere intr-o albie regularizata. Structura dateaza din 1841, la apogeul protectoratului Imperiului Rus asupra Principatelor Danubiene. Reprezinta un vestigiu al primului program modern de constructie de drumuri in principatul moldav, promovat de Mihail Sturdza, domnul de la acea vreme.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Podul deservea un important drum comercial ce lega centrele din zona Carpatilor, unde locuia majoritatea relativa a populatiei, cu tinuturile joase producatoare de grane si propice cresterii vitelor. In zona mai era de asemenea un important trafic intre cele cateva “capitale itinerante” ale domnilor moldoveni din sec. 15 – 17, orase ca Husi, Barlad sau Vaslui, din vremurile cand institutia domniei functiona ca o curte princiara calatoare de sorginte medievala [travelling court]. Inceputul epocii cailor ferate in Romania, un stat ce a aparut din uniunea Moldovei cu Valahia la sfarsitul Razboiului Crimeei, a dat o puternica lovitura traficului comercial pe acest drum si implicit economiei locale pe care o sustinea. Ca o consecinta, sate din apropierea podului au disparut, populatia dispersandu-se in asezari mai prospere de-a lungul caii ferate. Diminuarea traficului si alunecari de teren au determinat autoritatile sa schimbe radical cursul soselei la mijlocul sec. 20, iar 1981 sa inchida podul, declarandu-l monument istoric, statut care il are si in zilele noastre.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Proiectantul podului a fost maiorul Singurov, un ofiter din armata rusa, insarcinat cu lucrarile publice, detasat la curtea domneasca in timpul protectoratului Imperiului Tarist. Aceea a fost o perioada de reforme ce a marcat inceputul occidentalizarii Principatelor Danubiene sub egida Rusiei, cunoscuta ca administratia Regulamentului Organic, desfasurata pentru doua decade, intre 1834 – 1854, cand declansarea Razboiului Crimeei a incetat acea relatie cu imperiul Romanovilor in principate. Este intr-un fel ironic ca rusii, contrar discursului nationalist roman peren anti-rusesc, sunt de fapt cei care au implementat pentru prima oara beneficiile culturale, economice si constitutionale ale vestului pe aceste meleaguri, o regiune dominata secole de-a randul de Imperiul Otoman si civilizatia sa. Acel remarcabil proces, care astazi este uitat sau maturat sub pres de nationalisti, a fost in mod magisterial cercetat de istoricul american Barbara Jelavich in a sa carte Rusia si formarea statului national roman, 1821 – 1878 (Cambridge University Press, 1984). Podul Doamnei este astfel o frumoasa relicva a acelei epoci de transformari si tumulturi.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Printul Mihail Sturdza (1794 – 1884), care a ordonat constructia podului, era o proeminenta personalitate a timpului, influentat de ideile Iluminismului, si un capabil administrator. El a fost primul domn din Principatele Danubiene care a eliberat o parte din tigani (cei ai curtii si manastirilor) din sclavia in care erau tinuti de secole. Podul a fost parte al unui amplu program de constructii de drumuri din a patra si a cincea decada a sec. 19, initiat pentru a stimula economia moldoveneasca, finantat cu venituri din exporturile de grane, cea mai importanta sursa de venituri in regiune pana la aparitia industriei petrolului la inceputul sec. 20.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Stilul arhitectural al podului este unul utilitarian, desi in linii largi se incadreaza in baroc, un stil asociat cu procesul de occidentalizare in Rusia insasi, de unde venea maiorul Singurov, designerul acestuia. Cele mai evidente elemente baroce sunt panourile de la centrul parapetelor, la interior, ce contin inscriptii dedicatorii in limba romana, respectiv latina.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Inscriptia de pe parapetul de nord este in romana redata in lettering de tranzitie, inte alfabetul chirilic si cel latin, o alta instanta a intensei europenizari de la acea vremen, cand romanii doreau sa sfarseasca nu numai cu influentele otomane, ci si cu mostenirea slava ce venea din Evul Mediu, o sursa de conflict continuu cu stapanirea rusa.
Inscriptia se citeste astfel: ”Acest pod este construit din poronca pre inalt Domn Mihail Grigoriu Sturza V.V. [voevod] domn Terei Moldovei in al VIII an al domniei ?sale si savarsinduse supt ministeria d log Const Sturza sau deschis pentru călători în 8 Noem 1841″
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Inscriptia in latina e la centrul parapetului sudic, oglindind pe prima, continand o traducere a textului romanesc detaliat mai sus.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Textul in latina: “Pons haec extructa est Jussu Serenissimi Domini Michaelis Grigoriu Stordza, principis regnatis Moldaviae, in octavo anno regiminis sui. Ad finem quae deducia Ministerio D. Logoteta Const. Stu[rdza]. Patefacia Via locibus 8 Novembris 1841″ (source: Podul Doamnei din Chitscani). Ambele panouri sunt incoronate de motive ce probabil reprezentau stema Moldovei, astazi foarte deteriorate.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Podul a reprezentat o realizare inginereasca notabila pentru acest slab dezvoltat principat, ce functiona sub suveranitatea Imperiului Otoman si ca protectorat al Rusie, fiind in efect o periferie dubla a acestor mari puteri, departe de infloritoarele si trepidantele centre ale celor doua imperii. Economia locala, industria si de asemenea arhitectura vor cunoaste o dezvoltare notabila numai dupa ce drumurile de comert interanational ale regiunii, insemnand in acest caz navigatia pe Dunare si Marea Neagra, vor fi complet eliberate urmand razboiului ruso-romano-turc din 1877 – ’78, cand Romania si-a castigat independenta, recunoscuta prin Tratatul de la Berlin ce a concluzionat acel razboi.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Constructia este orientata pe o directie vest – est, care o expune contrastant fronturilor de vreme ce vin de la nord si sud. Fatadele de la nord sunt inchise la culoare si erodate de actiunea puternicelor vanturi si precipitatii ce vin tocmai din Siberia, ca faimosul vant si viscole ale Crivatului, prin sistemul de campii si zone deluroase ce leaga aceasta zona a Europei de est cu Asia Centrala. Fatadele orientate la sud, sunt mai putin afectate de vreme, pastrand din textura si culoarea originala a pietrei de constructie. Roca folosita in edificarea podului este un calcar moale galbui-gri de varsta Sarmatiana, ce face parte din tipuri de roci ce se gasesc la indemana in aceasta regiune a Europei, din Transilvania, sudul Ukrainei, pana in regiunea Marii Negre a Rusiei.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 (©Valentin Mandache)
Se spune ca podul avea inital numai trei deschideri, cu alte doua adaugate incursul renovarilor de la sfarsitul sec. 19.
Autorul blogului Case de Epoca – Historic Houses of Romania la Podul Doamnei, jud. Vaslui (©Valentin Mandache)
Latimea drumului desfasurat peste pod este de in jur de 9 metri, ceea ce denota ca a fost proiectat pentru un trafic destul de intens, o dovada a importantei circulatiei de marfuri si persoane de la acea vreme in Moldova.
Podul Doamnei, jud. Vaslui, construit din ordinul Domnului Mihail Sturdza in 1841 – Google Maps
Podul Doamnei este acum o structura istorica impozanta, dar singuratica, in mijlocul unui camp dezolat, dupa cum aduce marturie aceasta fotografie din satelit de la Google Maps.
