Revelaţia Alba Iulia

Sunt puţine locuri în România, din păcate, unde patrimoniul construit nu este batjocorit sau lăsat în paragină. Alături de Sibiu şi Sighişoara, alt oraş care îşi redescoperă trecutul şi încearcă să îi dea un viitor este Alba Iulia.  În ultimii ani, cetatea Alba Carolina, cea mai impunătoare cetate de tip Vauban din România, a renăscut. După ce armata s-a retras treptat din cetate, albaiulienii au redescoperit în centrul oraşului un spaţiu fascinant, cu bastioane, ravelinuri, platforme de artilerie şi şanţuri ciclopice. Norocul l-a constituit o administraţie care pare conştientă că, în absenţa cetăţii, Alba Iulia nu este decât un alt oraş prăfuit, dar şi o firmă locală care a început o migăloasă muncă de restaurare.

Turla Catedralei Încoronării ©7C

În 2001, când am vizitat oraşul de 1 Decembrie, arăta jalnic. Zidurile roase şi clădirile dărăpănate nu spuneau mai nimic nici celui dispus să le aculte, localnicii posomorâţi se luau la harţă pentru o ciozvârtă de carne aruncată pe gratis de organizatorii evenimentului, petardele te asurzeau la tot pasul. Am crezut atunci  că acest oraş nu are nicio şansă să devină vreodată o destinaţie interesantă.

Din fericire, m-am înşelat amarnic. Anii au trecut şi, rând pe rând, lucrurile au început să se aşeze.

Poarta I ©7C

Poarta III ©7C

Poarta IV ©7c

Porţile monumentale I, III şi IV au fost restaurate fără cusur, iar acum se reconstruieşte din temelii poarta a doua, de care numai cei mai bătrâni dintre albaiulieni îşi mai aduc aminte. A fost inaugurat Traseul celor Trei Fortificaţii, găselinţă turistică inspirată, care te purta, la început, pe lângă castrul roman, într-o încăpere din Bastionul Saşilor, pe la câteva puncte de belvedere şi la o platformă de artilerie cu replici ale unor tunuri de epocă.

Doar maghiarii depun coroane la sarcofagul lui Ioan de Hunedoara ©7C

Traseul s-a dezvoltat, acum ajungând să cuprindă patru săli vizitabile  (sala armelor, a cavalerilor, cea a vestigiilor romane şi camera de gardă), în interior, dar şi o cameră a corpului de gardă (caponieră) sau un centru de echitaţie, de unde se pot închiria cai pentru plimbări de-a lungul zidurilor cetăţii, la exterior. O gardă a traseului, cu oştenii îmbrăcaţi în uniforme austriece de secol XVIII şi-a făcut apariţia, mai întâi doar pedestră, apoi dotată şi cu un corp de cavalerie, dând culoare întregii cetăţi.

Schimbul gărzii de cavalerie, care are loc în fiecare zi de la ora 12.00, este una din îndeletnicirile acesteia, alături de îndrumarea şi distrarea turiştilor şi salutarea, cu salve de tun, a drapelului oraşului, în fiecare sâmbătă.

Traseul celor Trei Fortificaţii, gestionat de o firmă privată şi vizitabil doar contra cost, este completat de trei trasee care pot fi urmate fără niciun leu. Cel mai interesant este traseul porţilor, de fapt un tur aproape complet al monumentelor pe care le protejează zidurile cetăţii, jalonat de cele trei porţi restaurate şi, în viitorul previzibil şi de celelalte trei, care vor fi reconstruite. Alte două trasee, cel sudic şi cel nordic, poartă vizitatorul de-a lungul respectivelor laturi ale cetăţii.

Poarta II, în reconstrucţie ©7C

Poarta castrului, în reconstrucţie ©7C

La Alba Iulia vorbim de cea mai mare aglomeraţie pe metrul pătrat de monumente emblematice pentru epoci, stiluri şi culturi diferite din ţară. De la arhitectura militară romană (porţile castrului, aflate în reconstrucţie) până la stilul romanic al secolului al XIII-lea (Catedrala Romano-Catolică), sau eclecticul românesc de început de secol XX (învecinata Catedrală a Încoronării), trecând prin gotic, Renaştere şi baroc, de-a lungul liniilor unor edificii ca Palatul Princiar, Palatul Episcopal, Clădirea Babilon (Muzeul Unirii), Sala Unirii, Palatul Apor, Biblioteca Batthyaneum etc, toate acestea clădite, pe rând, de romani, maghiari, austrieci şi români.

Majoritatea acestor clădiri se prezintă în condiţii bune, cu un plus pentru Palatul Apor, recent renovat, şi un minus pentru Palatul Princiar, care de abia ce a fost retrocedat de armată administraţiei locale, necesitând intervenţii urgente.

Atmosfera într-o zi liniştită de sâmbătă pe străzile cetăţii sau pe Traseul celor Trei Fortificaţii nu diferă în mod esenţial de atmosfera din cele mai cochete oraşe din vestul Europei.

Soldat al gărzii ©7C

Nu este astfel de mirare că în cadrul campaniei „Cele şapte minuni ale României”, derulată de „Evenimentul zilei”, Alba Iulia a fost votată printre cele şapte minuni, suflându-i locul Sighişoarei. Pe viitor, cred că oraşul Unirii are potenţialul să devină o a doua Sighişoară, din punct de vedere turistic, cu atât mai mult cu cât luna aceasta începe derularea un proiect european de amenajare a cetăţii, iar alte proiecte de valorificare turistică sunt depuse spre finanţare.

În plus faţă de Sighişoara – un burg săsesc pur sânge şi nimic mai mult – Alba Iulia are o mult mai mare

Catedrala catolică ©7C

diversitate a stilurilor construcţiilor, cu o valoare istorică şi simbolică incomparabil mai mare pentru Transilvania şi o paletă mai largă de timp pe care o acoperă, de la castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina, la catedrala medievală, trecând prin Palatul Principilor ardeleni, până la obeliscul ridicat în memoria lui Horea Cloşca şi Crişan sau nelipsita statuie a lui Mihai Viteazul, ambele discutabile din punct de vedere artistic dar valoroase ca memento al secolulul XX.

Se poate obiecta, pe bună dreptate, că Sighişoara este sit UNESCO în timp ce Alba Iulia nu este, dar Alba este pe lista de rezervă a României pentru patrimoniul universal

Detaliu al portalului catedralei ©7c

mondial, şi, cu o documentaţie bine scrisă şi o administraţie determinată să conserve ce a moştenit, poate va ajunge la un moment dat pe această listă.

Iată argumentele forte pentru o eventuală înscriere pe prestigioasa listă:

Catedrala Romano-Catolică: Construită în perioada de după invazia mongolă din 1241 şi finalizată în 1291, este unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală din ţară. Stilul romanic iniţial este completat cu elemente gotice, renascentiste şi baroce. Capela Lazo este emblematică pentru Renaşterea transilvăneană. În interiorul bisericii sunt îngropaţi, printre alţii, guvernatorul Ungariei Ioan (Iancu) de Hunedoara şi principele Ştefan Bocskay.

Catedrala Încoronării: A fost construită între 1921-1922, fiind o sinteză a mai multor stiluri arhitectonice româneşti. În 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost încoronaţi aici ca monarhi ai României Mari. Liderii politici ardeleni, în frunte cu Iuliu Maniu, au boicotat încoronarea, nemulţumiţi de modul în care provinciile vestice au fost tratate după Unire.

Muzeul Unirii ©7C

Palatul Princiar: A fost reşedinţa principilor ardeleni în perioada Transilvaniei autonome, sub suzeranitate turcească. Clădirea nu este spectaculoasă, fiind cunoscută în epoca de maximă înflorire a principatului mai ales pentru luxul din interior.

Palatul Episcopal: A făcut parte din acelaşi complex de clădiri cu Palatul Princiar, în 1715 fiind restituit Episcopiei Romano-Catolice. Aici funcţionează Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia. Interesantă este faţada, cu o fereastră dispusă total asimetric faţă de celelalte.

Clădirea Babilon (Muzeul Unirii): A fost construită între 1851-1853 pentru a găzdui ofiţerii şi subofiţerii garnizoanei Alba Iulia. În 1968 a fost transformată în Muzeul Unirii

Sala Unirii ©7C

Sala Unirii: A fost construită între 1898-1900, vizavi de Clădirea Babilon, şi a servit iniţial ca şi cazino pentru militarii austrieci încartiruiţi la Alba Iulia. În 1 Decembrie 1918 aici a avut loc Marea Adunare Naţională care a proclamat Unirea. Înăuntru sunt expuse diverse documente şi obiecte legate de acest act politic.

Manutanţa şi Comisariatul de Război: Clădiri militare, lipite una de alta la unghi de 90 de grade, au fost printre primele construcţii ridicate de habsburgi după ocuparea Alba Iuliei. Manutanţa a fost transformată într-un hotel cu specific medieval, în comisariatul de război funcţionează Comisariatul Militar Judeţean Alba

Clădirea Mailath: Adăposteşte Universitatea „1 Decembrie 1918”. Anterior aici a funcţionat Liceul Mailath, ridicat pe locul fostului lăcaş al iezuiţilor.

Clădirea Ierihon: Edificată în 1756 pentru  Seminarul Diecezan. Reconstruită în 1758 după un incendiu, apartamentele sale au fost folosite de canonicii episcopiei sau date în chirie. Acum aici funcţionează Protopopiatul Romano-Catolic.

Biblioteca Batthyaneum ©7C

Biblioteca Batthyaneum: A fost construită în 1719 ca mănăstire trinitariană. În 1792 a fost achiziţionată de epicopul catolic şi marele bibliofil Ignat Batthyani, care o transformă în bibliotecă şi amenajează şi un observator astronomic. În prezent, biblioteca adăposteşte 1.230 de manuscrise, 560 de incunabule şi circa 60.000 de volume. Cel mai cunoscut este Codex Aureus, un evangheliar scris cu tinctură de aur între

Curtina care uneşte Poarta I cu Poarta II ©7C

778-820. Este vorba, de fapt, doar de o parte, cea mai bogat ilustrată, a cărţii, cealaltă parte fiind la Vatican.

Palatul Apor: Probabil cea mai frumoasă clădire a întregului ansamblu de monumente albaiuliene. A fost ridicat în a doua parte a secolului al XVI-lea în stilul Renaşterii târzii, fiind înfrumuseţat ulterior cu elemente baroce. Construită de magnatul ardelean Ştefan Apor, clădirea a fost reşedinţa comandantului garnizoanei austriece, în timpul monarhiei habsburgice. Acum adăposteşte rectoratul Universităţii „1 Decembrie 1918”.

Palatul Apor ©7C

Poarta I: Denumită şi Poarta Carol de Jos, are forma unui arc de triumf cu trei intrări. Pe o faţă şi pe cealaltă a porţii se află patru scene mitologice. Pe poartă se găseşte stema Austriei, flancată de statuile lui Marte şi Venus.

Poarta II: Numită şi Poarta Carol de Mijloc, este în plină reconstrucţie, ea fiind demolată în1937, pentru a permite circulaţia maşinilor în zonă

Poarta III, văzută din interior ©7C

Poarta III: Cea mai spectaculoasă dintre toate porţile. A fost ridicată în cinstea împăratului Carol al VI-lea, fiind numită poarta Carol de Sus. Este constituită dintr-un dublu arc de triumf, cu trei intrări, două pietonale şi una carosabilă. Pe faţada exterioară se găsesc două basoreliefuri care celebrează „reconquista” lui Eugeniu de Savoia în faţa turcilor, respectiv plecarea şi sosirea acestuia din campania victorioasă antiotomană. Pe faţada interioară, două basoreliefuri, alternând cu patru atlanţi, înfăţişează luptele cu turcii. În partea superioară a porţii se află statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea. Se presupune că în interiorul soclului acesteia a fost închis Horea.

Poarta IV: Seamănă mai degrabă cu o casă cu o frumoasă poartă la mijloc. Se mai numeşte Poarta Episcopului sau Poarta Nouă. Pe aici intră majoritatea turiştilor care îşi lasă maşinile în zona Platoului Romanilor. Adăposteşte un magazin de suveniruri.

Monumentul Losenau ©7C

Monumente: Statuia lui Mihai Viteazul a fost ridicată în 1968, în faţa Palatului Princiar, care a fost reşedinţă a domnitorului după anexarea Transilvaniei. Monumentul Losenau a fost inaugurat în 1860 în memoria colonelului austriac de artilerie Ludovic Losy von Losenau, mort în timpul Revoluţiei din 1848-1849, într-o luptă cu armata maghiară. Se află într-o stare precară de conservare. Monumentul Custozza a fost ridicat în 1906, la 40 de ani după bătălia de la Custozza, dintre austrieci şi italieni, în memoria celor 10 ofiţeri şi 123 de soldaţi căzuţi în acea luptă. Obeliscul Horea Cloşca şi Crişan a fost ridicat în 1937 în faţa Porţii III, ca omagiu adus celor trei lideri ai răscoalei din 1784.