după alegeri se poartă mai multe Bucureştiuri, bag-sama.
Şi în prostia lor, segregarea o fac cei de la care te-ai gîndi c-au creier să n-o facă.
Da, nicuşorilor, aveţi acuma un Bucureşti numa’ al vostru, de nouă virgula dooj’ la sută – în care nu vin peste voi nici ţiganii, nici cocalarii, nici ăia care put a transpiraţie, nici ăi’ de-au băut o bere la colţ, nu?
În Bucureştiul vostru miroase a trandafiri şi smirnă?
Dacă-i p’aşa, în Bucureştiul vostru eu nu am ce să fac.
Mă-ntorc la ce ştiu mai bine: la Bucureştiul meu, care-i împuţit, colorat, gălăgios – dar viu şi cinstit.
Aici trăiesc eu, nene.
Dacă nu v-ar fi frică de oameni, aţi veni în lumea adevărată. Nu muşcăm.
