Foarte rău. Dacă noi în atîţia ani ne numim Miniştrii la Educaţie ori utopişti, reformatori radicali: Marga, Funeriu, Miclea, ori mari şmecheri-mici şobolani, ca tanti Ecaterina-Abramburica, tanti Corina-Standford sau Mang ăsta. Aşa stăm şi la Sănătate. În punctele vitale nu există o normă de mijloc şi de forţă. Cînd vin marii reformatori îi contestă toţi, cînd vin mediocrii nu fac nimic altceva decît să scoată Sportul din orar. Mă întreb cînd va veni Viitorul, stăpîn pe două portofolii: Educaţie şi Sănătate.
N-aud un puştan care să nu spună că vrea în Străinătate şi n-aud nici un om de generaţia mea care să spună că se operează-vindecă în România. Uite, numai devreme de acum o săptămînă: îmi spunea un prieten cum fi-sa a făcut 2 facultăţi în Anglia, din alea grele, şi-n România n-are unde să se angajeze după doi ani de stat pe bară. Ce să mai zic de altă poveste: bărbat ca mine diagnosticat cu cancer, băgat la radiaţii aici în Bucureşti, dus după nici o lună la turci, acolo, minune, vindecat, că doar n-avea cancer.
Or, după mine, am cam belit-o: n-am pus bani deoparte nici pentru copil, nici pentru bolile mele. Şi mă văd murind dracului pe la Casa de Sănătate la coadă, luîndu-mi negaţie că se mai cer adeverinţe la internarea în Spital.
