Raportul „Doing Business” al Băncii Mondiale pe 2012 – care vizează mediul de afaceri – a retrogradat România cu şapte poziţii faţă de 2011, pe locul 72 în lume. Dificultăţile întâlnite de investitori sunt, de altfel, principalul motiv pentru care banii care intrau în piaţă până în 2008 au devenit o amintire.
Mediul de afaceri din România, sperietoare pentru investitori?
Criză ori ba, economia autohtonă a pierdut aproape 90% din valoarea investiţiilor străine în ultimii cinci ani. Şi dincolo de dificultatea pieţei de a genera profit, când produci greutăţi suplimentare în activitatea unei companii prin birocraţie, impozitare agresivă, mediu de afaceri în general neprietenos, nu poţi să te miri când vezi cum banii investitorilor străini te ocolesc.
Practic, de la aproape nouă miliarde de euro intraţi pe piaţă în 2008, economia românească abia mai reuşeşte să recepţioneze un miliard de euro, majoritatea acestor bani însemnând majorări de capital şi nu investiţii noi.
În clasamentul întocmit de Banca Mondială se iau în calcul zece domenii, iar noi stăm prost la unele şi foarte prost la altele. Principalele handicapuri cu care pleacă în cursa atragerii de investitori sunt generate evident de birocraţia, corupţia şi incompetenţa autorităţilor.
Deşi s-a vorbit despre limitarea procesului de înfiinţare a unei firme, vorbele au rămas doar vorbe. BM vede România pe locul 63 de pe locul 31 în lume. Numărul de proceduri a crescut, la fel şi costurile, iar timpul în care o firmă e pe picioare s-a majorat de la nouă la 14 zile.
Mari greutăţi au şi companiile cu activităţi de import şi export, domeniu în care România a pierdut 33 de poziţii ajungând pe locul 72 în lume. Costurile s-au majorat, procedurile sunt modificate în mai rău şi necesită timp, asta în condiţiile în care anul trecut comerţul internaţional a fost unul dintre motoarele creşterii economice.
Dezastrul de la taxe
România stă pe locul 154 din 183, adică pe lângă toţi bananierii. Firmele de la noi plătesc 113 taxe anual, faţă de – atenţie – 37 de taxe în medie în restul ţărilor din Europa Centrală şi de Est (ECE). Că ne bat polonezii (locul 128), n-ar fi o mare problemă, dar când te bat bulgarii (69) sau cei din Republica Moldova (83) e cazul să cazi pe gânduri. În Cehia, de exemplu, se plătesc opt taxe mari şi late, iar în Ungaria 13.
Insolvenţa e şi ea unul dintre laitmotivele acestei perioade şi situaţia pare a se fi îmbunătăţit, pentru că am urcat de pe locul 109 în 2011, pe locul 97 acum, dar tot ultimii suntem în ECE. Costurile în cazul insolvenţei au ajuns la 11% din valoarea firmei în cauză, iar procentul de recuperare de care beneficiază creditorii este de 28,6%, cel mai mic din regiune. În Cehia, de exemplu, creditorii recuperează 56% din creanţe.
Cu adevărat bine stăm în ceea ce priveşte obţinerea de credite, datorită – oricât de ciudat ar părea – unui grad mic de îndatorare. România e pe locul opt, cel mai bun din zonă. Problema e că multe dintre firme sunt neeligibile pentru credite din cauza datoriilor şi a lichidităţilor scăzute.
Toate aceste realităţi ale mediului de afaceri explică scăderea cu 22,1% a investiţiilor străine în primele două luni ale anului, la 253 milioane de euro, faţă de 325 milioane de euro în acelaşi interval din 2011.
În clasamentul întocmit de Banca Mondială se iau în calcul zece domenii, iar noi stăm prost la unele şi foarte prost la altele. Principalele handicapuri cu care pleacă în cursa atragerii de investitori sunt generate evident de birocraţia, corupţia şi incompetenţa autorităţilor.
