E o modă (să-i zic modă?) cu înjuratul lui Bendeac. Da – Bendeac, acel Bendeac. Cică e de prost-gust, că glumele lui sînt proaste, că umorul lui e jalnic, isteric, mitocănesc. O fi; ce-mi pasă!
… pentru că Bendeac are ceva ce atîtor altora le lipseşte: are haz.
Şi hazul e de la Dumnezeu – cam aşa e treaba.
Da! Am rîs la Bendeac; rîd şi-acum, cînd mi-aduc aminte să mai trag cu ochiul la vreo emisiune de-a lui. Am rîs şi la vechile serii ale emisiunii Mondenii (alea cu el şi cu Dragoş Stanca.)
Am rîs! Are haz, are idei – ştie şi poate! E unul dintre puţinii.
Am rîs, odinioară, şi la Divertis – dar asta a fost demult; cred că din 1996 n-am mai reuşit să mă las bine-dispus de vreo poantă de-a lor; e mare păcat cînd nu ştii să te laşi şi să te apuci de altceva!
Am rîs! Cui nu-i place să rîdă?
Umorul românesc n-a fost prost!
Ştiţi c-am avut genii în umor, în comedie? Că – pe lîngă comedieni de milioane – am avut şi scriitori de gaguri, scenarişti cu geniu?
Că am avut – de pildă – caricaturişti adevăraţi? Ce caricaturi se făceau în interbelic, Doamne! Că le-am prins păstrate doar pe alea cu liberali şi ţărănişti, asta e altceva – dar am avut caricaturişti buni, dom’le! Că azi nu mai avem pe nimeni, asta e altceva! Că doar Matty nu putea să trăiască o mie de ani!
Că umorul la cinema nu a fost doar Bibanu şi Caragiu? Că glumele de estradă nu erau doar Stela şi Arşinel sau Nae şi Vasile – care ne otrăvesc cu aceleaşi poante răsuflate de patruzeci de ani?
Ce haz avea, de pildă, Puiu Călinescu! Pe omul ăsta îl ţinem minte acum doar pentru nişte scălîmbăieli – dar era în stare să facă stand-up mai bine ca o sută de comedianţi de azi la un loc!
Da’ pe Mircea Crişan îl mai ştiţi? Pe lîngă el şi Bibanu părea cioclu! Da’ uite că Mircea Crişan s-a cărăbănit din ţară, şi comuniştii l-au ras din – vorba aia – arhiva de aur…
Da’ Doru Octavian Dumitru ce-avea? Ăsta făcea săli pline încă dinainte de Revoluţie! Prin 90 l-au luat deştepţii ăştia care făceau filme pe reţeta veche cu “comicii îndrăgiţi ai ecranului” şi l-au distribuit într-un rol secundar, în care nici nu apuca să deschidă gura! Pe Doru Octavian Dumitru, care ţinea un stadion în cîrcei de rîs o oră jumate!
Da – o fi fost vulgar! Dar avea haz! Am rîs!
Şi haz, fraţilor, haz! – haz adevărat, nu haz la caserolă, ambalat în plastic, a avut şi Vacanţa Mare!
Da, am rîs la Vacanţa Mare şi nu mi-a fost în viaţa mea ruşine! Spectacolele lor live au fost delir curat! Turneele lor prin toată ţara, care se încheiau în oraşul lor de baştină – în Craiova – cu cele mai bune spectacole posibile! Ştiţi cum era Craiova în zilele în care Vacanţa Mare ţinea spectacolele? În extaz, în al nouălea cer! Şi o lună de zile oltenii nu se plictiseau de glumele auzite! Şi cine-o să zică vreodată ceva rău de oltean, o să aibă de-a face cu mine; îl cunosc şi mi-e drag de el. Olteanul se ducea vineri la Vacanţa Mare să rîdă, sîmbăta mergea pe stadion să ţie pumnii Ştiinţei la meciul cu Rapidul, şi duminica se-mbrăca frumos şi intra la teatru – să vadă ultima piesă a lui Purcărete; cum să nu-mi placă?
Da – şi Vacanţa Mare, că de ei vorbeam, a avut haz! Da, acel Garcea, acea Leana, acel Costel, acel Crap, acel Menumorut! Haz a avut Dan Sava – Semaka (Dumnezeu să-l odihnească!), haz avea Mugur Mihăescu (candidează la Sectorul 5, da nu-l votez), haz avea Radu Pietreanu!
Da – hazul s-a terminat după o vreme, dar n-o să uit niciodată ce haz aveau oamenii ăştia acu’ 15 ani! Uitaţi-vă aici, sînt înregistrate aproape toate spectacolele lor – şi credeţi-mă: rîdeam.
Asta e: am rîs; şi mie-mi place să rîd. Cînd rîd nu mă întreb: e politicos, e de bun-gust, e cum se cade – rîd.
