Revista de Antropologie Urbană (R.A.U.) este o revistă de specialitate (cotată CNCSIS), publicată de editura Oscar Print care se dorește a fi un proiect destinat și publicului larg prin distribuirea sa în librării. R.A.U este compusă din 5 secţiuni: un dosar tematic (prezentat mai jos), trei secţiuni independente – antropologie socială, antropologie urbană şi antropologie medicală – şi una dedicată recenziilor şi notelor critice de lectură.
Pentru fiecare secțiune vor fi admise un număr de până la patru articole. A treia categorie, aceea de antropologie medicală este rezervată specialiștilor din domeniul medical dar și cercetătorilor în științe sociale din domeniul antropologiei sănătății și biologiei.
Acceptăm și interviuri cu personalităţi științifice dacă acestea sunt aplicate tematicii prezentate. Articolele trebuie să fie sintetice, ajungând la aproximativ 30.000 de caractere. Acceptăm un număr limitat de articole în limba engleză și franceză, indiferent de secțiune. A patra secțiune este destinată recenziilor de 1-3 pagini maximum despre lucrări de antropologie, sociologie, geografie, etc. Folosim sistemul de referinţa Harvard. Orice articol, în forma sa finală, trebuie să fie însoţit de un rezumat în limba engleza şi de cuvinte-cheie.
Dosarul primului volum: Dinamici globale al oraşului
Ultimii treizeci de ani au fost marcaţi de o diminuare importantă a doctrinelor politice ale suveranităţii şi de o explozie a numărului teritoriilor pe care nu se exercită autoritatea unui stat. Această dinamică a luat forma unei devieri politice, sub influenţa retragerii statului din sfera politică şi socială în beneficiul pieţei şi al dezindustrializării.
Problema guvernării oamenilor se pune astăzi mult mai deschis, la diferite niveluri. Ea este obiectul unor aprige bătălii teoretice, deschise sau mocnite. Actori care altădată erau neglijabili sau secundari au căpătat o importanţă crescândă în această nouă conjunctură transnaţională care rearanjează şi spaţiile locale. De aici înainte, puterile transnaţionale sunt dominante, în general, prin intermediul unor instituţii ca Uniunea Europeană sau diverse tratate internaţionale precum NAFTA – North American Free Agreement, Acordul de la Cotonou sau, mai aproape, Tratatul de la Lisabona. Această autonomizare a centrelor de putere şi a elitelor faţă de comunităţile politice generează practici de depolitizare, rezumate în termenul actual de „bună guvernare”. Întreprinderile multinaţionale, organizaţiile neguvernamentale, dar şi regiunile sau chiar reţelele de migraţie şi-au făcut apariţia în forţă ca obiect de interes în domeniul ştiinţelor sociale, politice, economice, culturale şi etice.
În acest peisaj, oraşele sunt elemente extrem de interesante. Mai întâi dimensiunea lor, mai cu seamă în ţările „din Sud”, le apropie de ideea de naţiune. Se impune deci o reorganizare arhitecturală şi urbană. Această reorganizare este în acelaşi timp rezultatul unei fragmentări teritoriale datorate, printre altele, creşterii numărului de cartiere închise inspirate de modelul marii burghezii sau de modelul segregaționist de tip rasist originar din California.
În acelaşi timp, mase întregi de populaţii dezavantajate sunt aruncate în teritoriile din „afara lumii”, mahalale, „bidonviluri” sau chiar câmpuri de refugiaţi. Această dinamică a schimbărilor este întărită de gentrificarea zonelor populate altădată de clasele populare, înlocuite astăzi de câţiva reprezentanţi ai claselor de sus şi mai precis de segmentul subaltern al elitei. Să nu uităm să subliniem că un astfel de tablou operează pe fondul capitalismului speculativ, a cărui forţă se face simţită mai ales în domeniul imobiliar.
Această configuraţie spaţială reprezintă concretizarea rarefierii structurilor de securitate sociale (cunoscut sub numele de Etat-providence, Welfare–State, Etat social), într-un context în care societățile devin din ce în ce mai inegalitare pe plan global. Formele de solidaritate şi raporturile sociale sunt din acest motiv foarte afectate. Sistemele de supraveghere şi de gestionare a riscurilor devin adevărate imperative în această „modernitate lichidă”, în exprimarea lui Zygmund Bauman, şi redau actualitate lucrărilor lui M. Foucault.
În contextul actual, de privatizare generalizată a sferei publice, problema apartenenţelor colective se pune cu maximă acuitate. Prăbuşirea identităţilor politice antrenează apariţia unei multitudini de identităţi necesare aplicării mecanismelor de supraveghere şi care intră, în acelaşi timp, în logica funcţionării pieţei. Întreprinderile şi antreprenorii identitari găsesc în oraşe un vast teritoriu de acţiune. De aici rezultă forme de etnicizare a raporturilor sociale, nenumărate mişcări religioase etc.
Dosarul de faţă va aborda aceste probleme cruciale pentru înţelegerea lumii actuale.
Direcţiile care pot fi abordate sunt multiple. Indicăm în mod non exhaustiv:
– O perspectivă „macro” se poate inspira din cercetările în domeniul geografiei urbane arătând cum geografia economica a globalizării are nevoie de o structura urbana de sprijin.
– Procesul de gentrificare (adică înlăturarea clasei populare din centrele urbane în favoarea unei părţi inferioare a clasei superioare) considerat ca fiind o expresie pe plan spațial a modificărilor sociale. În acest sens, vor putea fi abordate în mod critic noi motto-uri în domeniul urban care acoperă această dinamică – diversitate culturală, reabilitare, democraţie participativă – care reprezintă un nou mod de dominaţie.
– Un alt domeniu care poate fi studiat este procesul de închidere şi de control al spaţiilor aparţinând marii burghezii cum au realizat M. Pinçon et M. Pinçon-Charlot in les „beaux-quartiers” de la Paris.
– Anii 1980 în SUA (în particular la New-York), au reprezentat o perioadă de intensă transformare, în termeni de guvernanță, a Statului, trecând de la stat social la stat penal, de la lupta contra sărăciei la lupta contra săracilor. Aceste schimbări majore care definesc într-o mare măsură statul azi vor putea fi abordate pe plan istoric, studiind modul în care au fost globalizate, recepționate etc.
– Trebuie să ţinem cont şi de partea opusă a spectrului politic. Pot fi analizate strategiile celor excluşi (care de fapt sunt incluşi prin marginalitate, de exemplu: mâna de lucru prost plătită), tipurile de relaţii sociale care deriva din aceasta, universul lor simbolic şi aşa mai departe. De asemenea, am putea aborda problematica insurecțiilor urbane atât de numeroase în lume care sunt formele şi cauzele acestora dincolo de exemple izolate, şi dacă dau naştere unei forme de „cetățenie insurecțională” ca să folosim conceptului J. Holston. Este vorba de societatea politică. Chestiune de un interes remarcabil într-o lume post-politică.
– Pluralitatea actorilor prezenţi în oraşe poate fi abordată, arătând concurenţa şi lupta pentru impregnarea unei raport de forţe în oraşe. Anteprenorii de moralitate, precum bisericile, actorii ideologici precum ONG-urile vor putea fi studiaţi pentru a arăta cum se modifica țesutul social.
– Istoria sociologiei şi antropologiei urbane este vastă dar prea puţin cunoscută în România şi în afara ei. Putem să evocăm Scoala de la Chicago şi figuri precum G. Simmel, R. E. Park, C. E. Hughes; Școala britanică a schimbării sociale în ex-Rhodesia (actual Zambia) cunoscută ulterior cu numele de Scoala de la Manchester, dirijată de Max Gluckman şi omologul său din Franţa: G. Balandier. Cităm încă un exemplu, cel al antropologiei urbane în Franţa reprezentate de Gérard Althabe şi C. Pétonnet.
Acest număr al Revistei de Antropologie Urbană, şi filosofia revistei în general, nu este limitată în spaţiu şi în timp. Orice revistă de antropologie este prin esenţă comparativă. Iată de ce încurajăm propuneri bazate pe studiile realizate în afara României şi în afara Europei în general, în încercarea de a „provincializa Europa” ca să folosim expresia lui Dipesh Chakrabarty.
*
* *
Prima etapă: 15 aprilie – 30 mai: se va trimite un rezumat de maximum o pagină, despre tema articolului, rezumat însoțit de cuvinte cheie (între 5 şi 10), secțiunea pentru care este propus să fie publicat și datele de contact ale autorului.
Etapa a doua: 31 mai- 20 iunie. Rezumatele vor fi supuse validării lectorilor de specialitate ai revistei și vor fi făcute cunoscute subiectele selectate.
Etapa a treia: 21 iunie – 1 septembrie 2012: predarea articolelor pentru publicare de către autori.
Primul număr al revistei urmeaza să fie lansat în cursul lunii octombrie 2012. De aceea articolele trebuiesc predate în variantă finală până la 1 septembrie 2012.
Responsabili: Antoine Heemeryck, Adrian Majuru.
Așteptăm materialele la adresa de e-mail: antropologieurbana@yahoo.com
