Prin oras – Turnul de parasutism, Bucuresti

Prin oras - Turnul parasutistilor, Bucuresti

de Robert Lazăr – redactor
foto: Cătălina Cosma – fotoreporter

Probabil puţini dintre voi ştiu că în Bucureşti se află cel mai mare turn de paraşutism din România. Îl găsiţi uşor în fostul complex sportiv şi cultural „23 August“. Ajungeţi în cinci – zece minute de mers pe jos de la staţia de metrou Muncii.

Mulţi oameni trec zilnic pe lângă el pentru a scurta drumul către destinaţie. Puţini îi ştiu povestea. Turnul acesta a fost construit în 1951 şi dat în folosinţă în 1953. La vremea aceea acest turn reprezenta o inovaţie în contextul în care turnurile de paraşutism erau construite din metal. Bunul nostru conducător de la acea vreme a vrut să facă o economie pentru popor şi a ordonat construirea unui turn de beton. Această decizie a dus la o economie de 50%. Asta nu înseamnă că a fost şi uşor de construit. Trebuia făcut din beton şi trebuia construit repede. Aşa că nu s-a folosit o schelă exterioară ca la majoritatea construcţiilor, pentru că ar fi fost prea mare şi instabilă.

Da, ar fi fost instabilă pentru că turnul are o înălţime de 80 de metri şi o adâncime de 50 de metri. Degeaba am vrut noi să intrăm înăuntru. Are două uşi cu un lacăt mare, iar una dintre uşi e ramforsată la bază, semn că alţii au încercat să o scoată cu ajutorul răngilor. Din ce am tras cu ochiul prin uşile ruginite, am văzut un monitor vechi de calculator şi un panou electric cu multe beculeţe. Ne-am documentat şi am aflat că în vârf ajungi prin intermediul unei scări utilitare (adică în plan vertical). Până în vârf există patru locuri de popas, ca să nu-ţi dai duhul pe acolo – nişte băncuţe de fier băgate în beton şi legate de scară.

Prin oras - Turnul parasutistilor, Bucuresti


În vârf se află un pod metalic de zece tone şi 25 de metri. Acum gândiţi-vă că nu e uşor să faci un turn din beton, fără să foloseşti schelă exterioară şi care să susţină o asemenea greutate. S-a folosit o tehnologie luată de la ruşi, a cofrajelor alunecătoare (google it!), iar în felul ăsta se puteau construi doi metri de turn pe zi (ciudă asiaticilor). Pereţii turnului au la bază o grosime de 35 de cm, iar în vârf o grosime de 15 cm. Turnul e gândit să reziste şi unui uragan.

sursa-http://www.teenpress.ro/

 

În prezent, turnul reprezintă un băţ înalt de beton. Cei de la Aeroclubul Român au decis să-l închidă acum doi-trei ani. Nu pentru că era defect, ci pentru că au considerat că are nevoie de o nouă imagine. Se pare că ei nu ştiu să aprecieze frumuseţea unui graffiti. Se pare că alţii ştiu şi se tot strâng la baza turnului şi mai refac desenele. Alţii îl găsesc ca un loc bun de giugiuleală sau de băgat în venă. Nu m-ar mira să găseşti pe acolo şi vreun camionagiu care „se dă cu paraşuta“. M-am tot uitat după cineva de la pază şi n-am văzut pic de paznic, aşa că nu e recomandat să te duci acolo noaptea. Totuşi, pe timp de zi şi mai ales vara, tot spaţiul din jurul lui e bun de jucat un tenis de picior sau diferite jocuri de parc.