ÎNCEPUTUL ÎNVĂȚĂTURILOR BUNULUI CREDINCIOS IOAN NEAGOE, VOIEVODUL ȚĂRII UNGROVLAHIEI, CARELE AU ÎNVĂȚAT PRE FIIU-SĂU THEODOSIE VODĂ
PILDA CU ȘARPELE
Fraților și feții miei, am să vă spui ș-alte pilde, care sunt arătate mai aiave. Și chiar că-mi aduș aminte de cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, care zice: „Fiți înțelepți ca șarpii și întregi ca porumbii“. Deci ascultați acum, să știți cum iaste înțelepciunea șarpelui.
Șarpele iaste o jiganie mai înțeleaptă și mai cumplită decât toate jigăniile, și totdeauna să roagă lui Dumnezeu, ca să vază chip de om, pentru că omul iaste și poartă podoaba lui Dumnezeu. Și apoi iară să roagă, ca omul să nu-l vază pre dânsul. Deacii el, deaca véde pre om, fuge să să ascunză undeva, iar deaca mérge omul dupre dânsul și-l ajunge, iar el își acopere capul cu tot trupul și și-l ascunde supt dânsul, ca doar și l-ar putea feri zdravăn. Că știe că, deaca va scăpa capul zdravăn și sănătos, décii măcar de i-ar zdrumica și să-i sfărâme tot trupul, iară și-l va vindeca; iar deaca i să va zdrobi capul, deacii tot trupul lui rămâne cu dânsul zdrobit și sfărâmat.
Vedeți această jiganie cum își dă tot trupul spre ucidere și spre zdrobire, iar capul și-l păzéște și și-l feréște. Așijderea și voi, fraților, să va păziți și să vă feriți sufletele, că capul omului cel adevărat iaste sufletul. Deacii, de vor fi sufletele voastre drépte, și trupurile vor fi drépte. Iar dă vă veți piiarde sufletele, deacii și trupurile voastre îndoită muncă vor dobândi și niciodată nu să vor vindeca.
Ș-ALTĂ PILDĂ CU PORUMBUL
Porumbul iaste o pasăre mai bună și mai întreagă decât toate păsările. Și când mérge să să hrănească și apucă grăunțul cu gura și nu-l înghite, ci-l ține în gură și să păzéște și caută să nu cumva să să lase la dânsul uliul și să-l prinză. Déacii, deaca vede că nu iaste uliul deasupra lui, atuncea el înghite grăunțul. Iată, acesta fiind o pasăre, vedeți cum să străjuiaște și să păzéște, ca să nu piiae cumva făr’ de vréme.
Așa și voi, fraților și feții miei, înțelégeți pildă de la acest porumbu și vă învățați și vă dășchideți ochii și vedeți că vine uliul, adecă ceasul morții. Și când șădeți la masă, de vă veseliți cu mâncări și cu băuturi, nu faceți vorbe și cuvinte dășarte și făr’ de ispravă, ci priveghiați și vă gătiți, că nu știți în ce ceas va veni moartea. Pentr-acéia totdeauna să vă fie gândurile și cugetele la Dumnezeu, și vă întăriți cu cuvintele lui Dumnezeu, și vă străjuiți cum să străjuiaște porumbul de vânătoriia uliului. Că cum iaste uliul porumbilor, așa ne iaste și noao ceasul morții.
Deci tu, fătul mieu, voia lui Dumnezeu să fie și porunca lui Dumnezeu să să umple, iar zidirea lui Dumnezeu, care au fost grădina mea și slugile méle, carii totdeauna mă umbriia cu florile lor și ochii miei să revenea de roaoa lor, acum s-au dăzgrădit de mine și au rămas pustie. Iar acum, fătul mieu, eu te las să fii gard grădinii méle și să o păzești, cum o am păzitu și eu. Că deaca o vei păzi și vei fi gardul împrejurat ca zidul de piatră, cum am fost și eu, deacii ei cum cugeta să-și verse sângele și să-și pue capetele pentru mine, așa-și vor vărsa sangele și-și vor pune capetele pentru tine — sau pentru fieștecare domn care va face și va păzi acéste învățături ale méle — și niciodată nu vor da spatele vrăjmașilor voștri. Și cum mă umbriia în odihna mea și mă răcorea florile lor, și lua ochii miei roao și veselie din florile lor, așa și pre voi vă vor umbri și vă vor răcori și vor lua ochii voștri roao și veselie de la dânșii.
VA URMA
