foto: Cătălina Cosma – fotoreporter
Trăim într-un sistem capitalist. Ne place sau nu, trebuie să ne adaptăm la el. Vorbim aici de consum, dar şi de credite şi bani virtuali. Încă de mici, am aflat de existenţa cardurilor şi cum o grămadă de bani pot fi stocaţi în mod virtual pe o bucată de plastic. Apoi, am aflat că banii nu sunt stocaţi pe plastic, ci că sunt ţinuţi de către nişte omuleţi specializaţi, adică bancheri. Ei ne ţin banii, iar noi îi consumăm, nu? Dacă nu ştiaţi până acum, vă informez că banca nu doar stochează banii. Ea se joacă cu ei, îi rulează şi îi foloseşte, face tranzacţii la bursă şi câştigă sau pierde de pe urma schimbării cursului valutar. Pe lângă asta, ne mai ia şi nişte comisioane pentru faptul că ne ţin banii. Dar foarte important e faptul că au şi o bază, un back-up ca să zic aşa, care sunt banii băncii. Acum că am explicat sistemul, să trecem la treabă. Desigur, dacă eşti un/o răsfaţat(ă) care primeşte 15 lei zilnic (450 lei/lună) de la părinţi, poţi să te opreşti acum.
Şi tu poţi să fii o bancă. Cum? Rulând banii. Să zicem că tu ai o alocaţie de 42 de lei. De obicei o spargi în două-trei zile, dacă o iei lunar. E posibil ca în prima zi, un tovarăş major să-ţi ceară cu împrumut 12 lei, ca să-şi cumpere un pachet de ţigări. Pentru tine nu e prea mare lucru, pentru că oricum îi spărgeai. Apoi afli că peste două săptămâni trebuie să plăteşti fondul şcolii (care apropo, nu e prea legal). Ceri frumuşel bani de la părinţi, 50 de lei să zicem. În momentul de faţă, tu nu ai banii tăi, ci banii altora, dar vrei să ieşi la un cico cu hamei în weekend. Aşa că o să cheltuieşti 12 lei din banii părinţilor, ştiind că până când trebuie să plăteşti fondul şcolii, o să primeşti banii de la tovarăşul tău. Felicitări, ai început să lucrezi ca o bancă! Dacă eşti un adevărat evreu (a se înţelege aici că apreciem abilităţile lor de afacerişti), poţi să pui şi o mică dobândă. Îi zici să-ţi dea înapoi 15 lei sau 12 lei şi un cico.
Chiar dacă ţi-ai acoperit cheltuiala, să zicem că mai vrei să ieşi la un cico (că doar eşti un adevărat animal urban). Teoretic nu ai bani, dar cheltuieşti 15 lei din banii de fondul şcolii. Pam, pam, eşti pe minus acum. Dar găseşti pe cineva din clasă care te împrumută cu 20 de lei. Îţi plăteşti fondul şcolii şi rămâi cu 5 lei. Între timp mai bei un cico. Apoi vine din nou timpul alocaţiei. Îti plăteşti datoria de 20 de lei şi mai rămâi cu 22 de lei.
Cum tu eşti cheltuitor din fire, îi termini în două zile. Dar, fiind isteţ, îi faci cinste unui coleg cu o shaorma de 8 lei şi îi spui că-ţi dă el banii când are sau face el cinste data viitoare. Când prietenul te cheamă în club, îi spui că tu nu mai ai bani, că i-ai spart în zilele cu shaorma. Îl rogi să-ţi facă cinste cu două sucuri. Se ştie că în club sucul e 5 lei. El nu o să mai calculeze diferenţa de 2 lei 
Cam asta ar fii ideea de bază. Tu poţi face calcule mult mai complexe. Trebuie întodeauna să ştii de câţi bani virtuali dispui. Înţelegem aici ca bani virtuali, banii pe care urmează să-i primeşti şi de care faci rost. Banii aceştia virtuali sunt şi back-up-ul tău. Exact aceleaşi principii se aplică şi când vorbim de bunuri consumabile, merdenele, sucuri, etc.
O adevărată bancă umană ştie când să se oprească din cheltuit şi îşi cunoaşte întodeauna banii. Ea ştie unde a dat, unde are de dat şi cât are. Capacitatea ta de a fi o bancă va ţine întodeauna de capacitatea ta de a face tranzacţii complexe şi de back-up. E posibil ca uneori să uiţi că trebuie să primeşti banii, iar când îi primeşti să fie o adevarată salvare.
P.S.: Problema cu băncile este că, mai devreme sau mai târziu, intră într-o criză economică. So, brace yourself and make deposits.
