M-am uitat, zilele trecute,
într-o „istorie a Americii”, curios
să văd cam cum de au ajuns
yankeii să tulbure minţile omenirii
cu „visul american”. La începutul
secolului XX, pe cînd lumea mijea
ochii spre o înviorare a economiei
mondiale, în America era haos. Nu
se mai înţelegeau frate cu soră, tată
cu fiu, negru cu alb, politicienii
făceau doar politica familiuţelor
lor, corupţia se cuibărise peste
tot…! Ce mai, era curată Românie
de acum! Cîţiva mai mari de-ai lor,
sătui să li se tot spună, zilnic, că nu
fac nimic, că sînt hoţi, şmecheri
etc. au decis că aşa nu mai merge,
s-au scărpinat în cap, şi-au aprins
cîte un trabuc şi au evaluat răul din
societate. Concluzia au tras-o
rapid: societatea mergea prost
pentru că mai toate tărtăcuţele de
american erau alcoolizate la
maximum şi un popor mahmur se
scoală a doua zi doar ca să se
dreagă, nu să treacă la treabă.
Unde mai pui că mafia alcoolului
submina autoritatea statului, banii
negri circulau prin subterană mai
ceva ca apa caldă. De aceea, pe la
1920, după amiaza, mai marii
Americii au decis interzicerea
producerii şi comercializării
alcoolului pe teritoriul yankeu, fapt
cunoscut sub denumirea de „marea
prohibiţie”. Minunea a ţinut zece
ani. Consumul de alcool, cam
illegal, a ajuns cam la cinci la sută
din cît era înainte. Ei, e altă treabă.
Altfel pleci la lucru dimineaţa cu
nouăzeci şi cinci de oameni teferi
dintr-o sută, nu-i aşa? După 1930
s-a dat drumul din nou la alcool.
Dar cura de dezintoxicare
naţională fusese făcută. Oamenii
dezmeticiţi învăţaseră că mintea
limpede nu-i chiar o pedeapsă.
Oare cum ar arăta România dacă nar
mai umbla tehuie şi mahmură
prin Europa vreo zece ani? Să o
oprească, de exemplu, Bulgaria, ca
vecină, să o invite la o vodka cu
gogonele murate şi România să
răspundă afectată: „Mersi, soro, nu
pot să servesc, că iau antibiotic…!
Poate altă dată!”. (AG)
