De cîte ori m-am înghesuit cu vreun taximetrist, un gînd mi-a trecut prin cap: o bîtă. Aş fi impus. Aş fi făcut ordine. Aş fi fost bărbat. Dar gîndul acesta nu m-a dus departe. Nu mi-am luat bîtă, n-am furat bîta altuia, nu mi-am luat nimic în plus (o mînă dibace, o minte lucidă) care să mă apere. M-am gonflat de rău, de ciudă, de animal bătut, fără apărare, apoi am uitat, da, am uitat momentul. M-a lovit amnezia. Între două laşităţi, n-am stăpînit niciuna pînă la capăt. Amnezia mi-era aşa mare încît am luat-o de la capăt: iar bătaie, iar bîtă.
V=aţi luat bîtă de beisbol? Să daţi, să spargeţi, să înebuniţi bărbat, să înebuniţi lovind.
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi