După marea aventură a prosperităţii, iată-mă în situaţia de a-mi număra pantofii buni. Averea mea numără 15 perechi vechi. N-am mai cumpărat de vreo doi ani nici o pereche. De sport, ghete, pantofi de toate zilele şi de ăia de zile mari. Bilanţ: cu toţii rupţi pe ici pe colo. Şi i-am încărcat şi am căutat un cismar. Greu. Mi-am zis: să-i arunc dracului! Nu m-am îndurat! Cîte aventuri am avut de caracter poate, de ei nu m-am descălţat! Aşa am găsit la etajul 10 un cismar. Mic, cu ochelari uriaşi, l-am simţit că m-a prins băiat sentimental şi mi-a umflat preţurile pe ici pe colo, prin talpă.
Voi avea pînă-n Paşte 10 perechi nou tălpuite, atîta am dat în prima fază.
BILANŢ: 2 milioane jumătate. Cu banii ăştia abia îmi luam o pereche de pantofi.
REMUŞCARE: cîrpeala se va vedea? refacerea nu mă va arunca într-o lume demodată?
