Lipită de Casa Hintz, care (încă mai) adăpostește Muzeul Farmaciei, pe latura nordică a Pieței Unirii din Cluj, la numărul 27, se găsește casa Filstich-Kemeny. Cu un aer ponosit la ora actuală, casa era una dintre cele mai arătoase din oraș, pe vremea când Clujul, în plină ascensiune economică, era supranumit „orașul comoară”. Un martor al acelor vremuri poate fi descoperit cu ușurință, dacă intri în prima curte a clădirii, unde, imediat pe dreapta, după casa scărilor, se găsește un portal renascentist având în centru blazonul familiei de patricieni Filstich, cu motto-ul „VIRTUTIS COMES INVIDIA” (Însoțitorul virtuții este invidia) și anul 1597. Emblema familiei – un unicorn cabrat, încoronat cu un coif din care se înalță bustul unui alt unicorn, cabrat și străpuns de o suliță – este încadrată de primele litere din numele celui care a plătit pentru realizarea portalului: PE(trus) FIL(stich). Ancadramentul este considerat una dintre cele mai frumoase expresii ale renascentismului la Cluj. Descrierea detaliată a casei o găsiți aici.
Dar cine era familia Filstich, atât de avută încât își permitea „aroganța” de a avea un blazon, deși nu era de obârșie nobilă?
Un Petru Filstich, staroste al breslei argintarilor, alături de Ștefan Seres, apare în 1568 în fața magistratului orașului pentru că a bătut o calfă. Același Petru Filstich, tot în calitate de staroste al breslei, de data aceasta alături de Grigore Eotveos, apare în 1588, când cei doi solicită reînnoirea statutelor breslei. Petru Filstich figurează și printre meșterii argintari trimiși de breaslă să bată monede în monetăria orașului (clădirea de pe strada Zola nr.4, lipită de Biserica Franciscanilor), în a doua parte a secolului al XVI-lea. Un Petru Filstich este menționat tot ca staroste al argintarilor, alături de Mihail Kattonay Otves, în 1591, pentru ca în 1597, tot un Petru Filstich să figureze pe ancadramentul amintit anterior. Potrivit istoricilor, acesta din urmă ar fi fiul starostelui breslei argintarilor, menționat în anii precedenți; ar fi vorba, deci, de un Petru Filstich jr.
Și acesta a avut o carieră fulminantă, fiind unul dintre cei mai înstăriți oameni din Transilvania, la începutul secolului al XVII-lea, adică exact cam pe când Egidius van der Rye realiza pictura în care Clujul era numit „Transilvaniae civitas primaria”. Astfel, Petru Filstich jr. a ajuns în primii ani de după 1600 să ia în arendă monetăria Clujului, iar în perioada 1615-1629 el este amintit ca proprietar a trei case din Piața Unirii și a unei a patra, în zona Cetății Vechi.
Nu doar Petru Filstich senior a fost unul din patricienii clujeni cei mai însemnați din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, ci și fratele său, Laurentiu. Acesta este amintit în 1570 ca jude regal, iar în 1575 și 1577 ca jude primar, în fapt aceeași funcție, similară primarului de azi.
De meserie, și acest Filstich era tot argintar, el figurând, la fel ca și fratele său, printre meșterii trimiși de breaslă să bată monede. Acesta avea de asemenea o casă în piața centrală a Clujului, dar pe latura opusă, la actualul număr 5.
Revenind la casa de la numărul 27, din 1630, aceasta intră, prin moștenire, în posesia fiului lui Petru jr., Francisc Filstich. Ulterior, în 1707, ea ajunge parțial în posesia aristocratului Daniel Wass, căsătorit cu Iudita Vay.
Din această perioadă datează un alt portal, pe care se regăsesc blazoanele familiilor Wass și Vay. Amplasat chiar lângă ancadramentul Filstich, portalul Wass-Vay încadrează în ziua de azi o mizerabilă ușă de lemn care duce în pivnița clădirii. După cum mi-a povestit un chiriaș al imobilului, ușa în cauză a fost blocată cu stinghii de lemn bătute în cuie, pentru a împiedica accesul boschetarilor în subsol, după ce aceștia erau să dea foc la clădire, în timpul chefului de Revelion.
Poate ar fi sărit să stingă focul Sfântul Florian, protectorul împotriva incendiilor, sculptat pe fațada actuală a clădirii, care datează de la începutul anilor 1800. Sic transit…