Nae Ionescu este un caz special. Românii sunt destul de grafomani, însă despre Nae Ionescu afli mai mult din cărţile altora decât din propriile cărţi. Nae Ionescu s-a exprimat mai mult prin articole de presă şi prin viu grai. Toţi contemporanii care l-au cunoscut au fost impresionaţi de Nae Ionescu. Mai mult, aş zice că au fost obsedaţi de el. L-am întâlnit prima dată pe Nae Ionescu în romanul lui Petru Dumitriu “Cronică de familie”. Apoi l-am întâlnit în multe alte romane care tratau perioada interbelică românească. Se pare că mulţi scriitori români au fost obsedaţi de Nae Ionescu. Şi mai toţi s-au străduit să scoată la iveală carisma lui Nae Ionescu. Ceva mai raţionali s-au dovedit memorialiştii (Mihail Sebastian şi Petre Pandrea). Constantin Argetoianu îl tratează de cabotin. Greu de spus cine şi ce a fost cu adevărat Nae Ionescu. Cum nu pot spune mai multe în acest moment vă propun o fotografie a lui Nae Ionescu provenită din arhiva digitală a Bibliotecii Naţionale.