Dimineaţă, în maşina 311, un tip de 30-35 de ani cu ceva alcool în sânge stătea pe un scaun – răsucit spre culoar – şi perora. Îşi luase şi două sticle cu bere – hidratarea este importantă – una o ţinea între scaun şi coapsă, din cealaltă mai trăgea câte o duşcă când nu gesticula cu ea. Vorbea singur sau cu toată lumea, fundamentul era preponderent militar – conflicte armate, zone de război, cadavre, arme, etc. Relatarea era suprarealistă, poveşti împletite într-un melanj extraordinar de diversificat de teme şi reprezentări. Ca să vă faceţi o idee:
- Afganistan;
- Traian Băsescu şi Emil Boc (citite de la stânga spre dreapta şi de la dreapta spre stânga);
- Primul Război Mondial;
- un cioban căruia i s-au furat oile, nu a contat, el a rămas pe poziţii – bâta lui ţinea pământul;
- Reykjavik;
- Madona şi cabala;
- “egalite, fraternite”;
- Băsescu (din nou);
- “vă înghesuiţi, unde vă duceţi de vă înghesuiţi?” – la Iancului, auditoriu proaspăt
- Smolensk;
- Gerul, cutremurele din Vrancea şi Moscova – unite printr-un plan;
- Elena Lupescu;
- “chiorul e împărat în ţara orbilor” – sugerat de ochelarii aburiţi ai unei călătoare;
- anul 1949 – “era frumos în ’49″
- “mama e din Zlatna. ce e Zlatna? oraşul aurului” – urmat de o ridicare din umeri;
- ruşii;
- trei fete frumoase, probabil gravide;
- ceva cuvinte în engleză;
- etc.
Am coborât la Armenească, el a rămas. Îmi pare rău că nu l-am înregistrat.
