Publicul incepe sa-si ocupe locurile in sala. Dar e ca si cum ar fi in culise. Personajul feminin tocmai si-a terminat machiajul. Chiar acum, in momentul in care scriu, isi strange pensulele si fardurile, e gata. Regizorul a acoperit lampa de la pupitru cu o folie verde, pentru a nu deranja spectatorii. Muzica, imaginile de pe ecran si luminile sunt in mainile lui.
Oare cum o fi atunci cand te pregatesti de ultima reprezentatie a unui spectacol in care ai jucat trei ani? Este mai greu sa te desparti de personaj decat sa te desparti de tine, entuziastul de atunci?
In mod cert, e emotionant. Se simte, se vede, se aude.
Ne uitam la poze, ne emtionam si – o sa o dam in balarii, spune Star in timp ce intreaga echipa priveste un colaj de fotografii facute in timp.
Uite, asta si asta… si ce frig era aici…si Volvoul asta il iubesc…
Stau linistita, cuminte, pe scaunul meu. Nu vreau sa deranjez desi as pune 1000 de intrebari asa ca abia respir…
Liniste, incepe spectacolul… hipioti si bolsevici.
