Luasem o sticlă de vin. Oh, cît aşteptasem s-o iau! Uite, ţin minte fiecare pas. Mega Image Unirii. Coborît treptele printre trupurile ce-şi dau întîlnire la McDo. Unde-o fi raionul Vinuri. Să iau roşu? Nu, iau alb. Îmi calc pe inimă, pe obiceiuri. Alb place omului vizitat. Stau la coadă la casă. Se deschide încă o casă. Ezit. Nu-s primul. Aştept conservator la casa mea. Plătesc. Pun vinul în rucsac. Ieşea capul sticlei. Păşesc în frig. Eram stăpîn. Trufaş. Caut taxi. La îndemînă Arsenal Taxi 4 lei/km. Ocolesc. Dar văd un puşti că-ntreabă un taximetrist de Arsenal. Îi şoptesc tare, voluptuous: “te fraiereşte, e 4 lei”. Puştiul fuge. Taximetristul către mine: “Maimuţă! Te omor!” Tac, îl ocolesc. Puştiul demult plecase. Tac. Sînt la cinci metri: “Maimuţă e mă-ta”. Taximetristul vrea să mă sdrobească. Înjură. Nu-i vine să sară peste bălţi, dar face gestul de-a închide maşina. Privesc: în jurul meu numai taxiuri inscripţionate Arsenal. Taximetristul e mic, gras, părea că aşteaptă o bătaie de cîteva zile, eu eram bătaia aceea. Ţopăi. Fug. Caut un taxi normal cu 1, 39/km să mă scape. Nu, niciunul: “vrei în Militari?” “Merg în Matache”. Mă scîrbesc. Devin captiv minţii mele. Grasul n-a venit, dar mă simt hăituit. Mi-e frică. Frică. Caut gaura de şobolan: metroul. Uit de rucsac. Uit unde vroiam să ajung. Uit. Trosc! Aud un sgomot straniu. Străin. Privesc în urmă, după taximetrist. El o fi? Nu, era sticla de vin alb. Blestemul taximetristului? Făcusem un bine? Frica mea? Cine e de vină, Doamne?
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi