Să ne naştem din nou, fără memorie. Să cunoaştem neîncetat aceleaşi lucruri. Pentru ca atunci când plecăm, să nu avem regrete.
[ Fiecare regret e format din amintiri. E format din legături înnodate de gânduri obscure şi ireale ale unor momente inexistente. Pentru că existenţa e doar acum. ]
Pentru că tot ce există e momentul ăsta. Cu linişte şi semi-întuneric, în care nu aud decât o picatură de apă care insistă să stropească chiuveta. Nu simt decât un pic de răcoare amestecată cu o căldură surdă şi aproape de neajuns. Nu-mi văd decât camera, cu geamurile închise, sub care trec maşini care grăbesc şoseaua.
[ Fiecare ieri există în amintire, in ceva ce nu mai este. ]
Fără amintiri nu am avea legături în lucrurile pe care le facem, s-ar spune. Conştientizarea existenţei unui prezent continuu nu ar duce decât la ruperea legăturii noastre cu lumea, în relaţii, în lucrurile pe care le facem.
[ Şi atunci spunem că a existat.]
Însă noi adăugăm memoriei lucruri care ni se par, iar cu cât amintirea se îndepartează de momentul prezent, lucrurile care ni se par se leagă tot mai mult de realitatea trecută. Şi acţionăm. Ne lipim pleoapele cu bucăţi zdravene din ieri şi o luăm o fugă. La fuga de noi în acum.
Şi începem să ne cerem scuze,
Să regretăm,
Să ne pară rău,
Să vrem să ne întoarcem cu toate forţele,
Să ne agăţăm şi să schimbăm,
Să nu ne placă,
Să detestăm,
Să ne detestăm,
Să ne închidem,
Să ne gândim cum ar fi fost mai bine,
Să ne rupem sufletul şi să ne sfâşiem credinţele,
Să ne rugăm să apară ceva,
Să ne cadă o piatră în cap,
Să avem voie să ne ascundem sub pat până când…
…trece şi ne trecem şi ne răscolim şi ne ascundem şi minţim şi nu vrem să se repete şi promitem şi uităm şi vrem să mai schimbăm ceva.
[Să ne lăsăm în pace. Să ne odihnim.]
Uneori ieri nu este de ajuns. O trăire este şi mâine. Când mintea noastra întâlneşte ziua de mâine, o sugrumă şi o sfâşie. Îi lipeşte bucăţi de hârtie şi poze şi culori şi artificii şi poziţii pe dos şi iarăşi şterge şi îi face găuri şi o asfixiează cu regrete şi porniri empatice.
Să ne odihnim.
*Să îi oferim zilei de mâine un răgaz, să o poată lua de la capăt.*
