Marele cîştig e protestul însuşi. Lume bună, tînără, ieşită în stradă. DE ORICE PARTE A BARICADEI SÎNTEŢI, VENIŢI să vedeţi cu ochii voştri.
Protestul acesta arată inadecvarea tuturor. Putere, Forţe de ordine, Presă, Opoziţie.
Depăşită e Puterea, priviţi-o svîrcolindu-se, neştiind ce să spună: ciumpalaci, viermi-asta nu definesc Piaţa. Puterea nu ştie nici ce să facă, e paralizată. Protestul îi dă peste nas Trufaşei Puteri. Uite că mămăliga a explodat din cel mai curat motiv posibil: Arafatul. Culmea este că din Putere fac parte oameni ce ştiu ce-a fost Mineriada. Altă amnezie, altă inadecvare. ironie a sorţii.
Depăşite sînt forţele de ordine, care abia ieri au învăţat lecţia: controale severe ca la meciurile de fotbal. Bun cîştigat.
Complet dusă este Presa. Televiziunile relatează ca la înmormîntări, ca la violuri, ca la meciurile de fotbal fiecare detaliu nesemnificativ. Televiziunile turuie detalii care nu contează, ciopîrţind Protestul în secvenţe senzaţionale. Telespectatorului i se induce senzaţia de Protest al unor adunături defecte.
Opoziţia e jalnică. Timp îndelungat nu a reuşit să adune oameni în scopul comun al protestului. N-au avut voce, n-au avut obiectiv. Nu s-au priceput. Au reacţionat doar la jocurile lui Traian. Uite în Piaţă Opoziţie!
Protestul e turnesol. Realitatea din Piaţa Universităţii dă lecţii zilnic.
