“în ziua de 28 luna 10 anul 2011 locul academiei cu edgar chinet a săvîrşit următoarele parcare neregulamentară”.
- Mă duc în ziua de 29 luna 10 anul 2011 la locul Hingheriilor de maşini. Era sîmbătă. Era ora 12. Era ora la care tipa de la încasat amenda Poliţiei pleca. Şi am rugat-o să mai stea un pic. Mă ştiu dezordonat. Eh, plătesc ce am de plătit jigodiilor ce mi-au ridicat maşina şi trec la poliţistă. Plătesc. PLĂTESC. PLĂTESC!
- De draci, pun anapoda hîrţogăria. Uit. Povestesc fiului, prietenilor, nu li se pare mare aventură. Da, Luca: ai plătit, ai parcat greşit! Alţii: eşti prost c-ai fost prins.
- În ziua de 13 luna 12 anul 2011 îmi spune Luca: “Eşti la intrare în bloc afişat!” Seara. Dimineaţa sînt în faţa uşii. Afiş. Era proces verbal de afişare cu un proces verbal neplătit. Citesc. Da, aceeaşi poveste: parcare greşită, Academiei cu Chinet. Pornesc spre Hingherii de maşini. La ghişeul Poliţiei aceeaşi femeie: “nu ţin minte, mergeţi la sediu, la noi! Dar aveţi actele?” Corect, mă prinsese, unde-s actele?
- Dar ei n-aveau o copie? Şi merg la sediu, unde şi-a înţărcat mutu copilul. Simion Ionel înţelege care-i povestea. Îi explic exact, îi spun ziua, ora. Dispare juma de oră. “Nu e, nu e! Aveţi dovada?”
Un om hrănit în stomac, dar fără memorie. Un ins fără ştiinţa propriilor mişcări. Dambla. Alţhaimăr.
- Fiul, prietenii mă cred, dar unde ai pus hîrtiile. Mă plîng de instituţii, apoi îmi dau seama că e bine să tac. Nu exist. Nu sînt pe pămînt. Două săptămîni fără memorie cu un cui înfipt în creier. Rană. Începusem să înebunesc.
- Într-o zi de Crăciun caut ceva. Dau de procesele verbale. Mori POLIŢIE LOCALĂ sector 1! Mori zdreanţă!
- Mă duc la Poliţie. Eh, greşeală, zice Simion.
Şi acum cuvintele negre despre: Simion Ionel care juma de oră a căutat în chitanţiere. Javră de om! Să fii avansat cînd te-oi avansa eu! Să ţi se dea haine de poliţist cînd te-oi îmbrăca eu în hainele cîinelui meu şoricar!
- Cuvînt bronzat pentru Covaliov Cristian care a întocmit alt proces verbal, deşi se putea uita în hîrţoagele trecute. Slugă! Să-ţi pupi pingeaua de trei ori pe zi înainte de a mai scrie vreun proces verbal!
- Javrei de la telefon, caţa de femeie ce mi-a urlat că dacă n-am dovezi să nu le calc pragul! Să răguşeşti femeie şi să repeţi cuvinte başoalde şi urîte toată viaţa, pînă maţele ţi-or ieşi pe nas!
- Şefilor acestora care n-au pus la punct un sistem electronic de verificare a acestor PV. Cînd le-o fi ziua mai frumoasă să le zboare capetele în ţărînă şi cînd or vrea să şi le pună la loc să fie de capre nesărate, de să rîdă şi buruienile de ei.
Două săptămîni de amnezie în mintea mea. Două săptămîni de memorie abundentă, dînd peste margini, mereu convocînd şi repetînd aceleaşi întîmplări. M-am dus, după întîmplări, mi-am dat capul jos şi i-am tras trei şuturi în creier. Să ţină minte acest moment şi să nu mai piardă vreo hîrtie.
Ieri? mi-am pierdut cheile de la maşină.
