Cinci balade din Dubai şi un joc moroşenesc
De familie
mi-am luat lumea în cap şi capul pe umeri
mă îndrept spre Dubai plec singur
Ionuţ se duce pe vas Hisam Sidani
un vizionar american de origine libaneză
deschide primul restaurant din cel mai mare
lanţ de restaurante mexicane
viziunea lui de a cuceri lumea
s-a terminat repede cu un infract un divorţ
doi copii pe drumuri o datorie de un milion de dolari
între patru pereţi fără ferestre
cu paturi suprapuse şi două brăţări legate-ntre ele
şase luni am trăit în Dubai din dragoste
salariu nu am văzut
o zână de peste continente şi mări
mi-a ţinut de foame de sete de aer şi de bani
Maricel m-a captivat din prima clipă deşi venea din Filipine
trei zile n-am putut să-mi dezlipesc ochii de pe ea
patru zile n-am putut să scot un cuvânt
cinci nopţi n-am putut să dorm de frumuseţea ei
a şasea zi m-am culcat cu ea
ce nenorocit! spunea zâmbind Claudiu
m-am umflat în pene şi am început să beau
tequila pe acoperişul casei
am băut până am crezut că am aripi
un borcan de lacrimi câteva palme şi încă o tequila
mi-au luat elanul deşi eram gata de zbor de pe acoperiş
îndrăgostit de viaţă aşa m-am trezit
un scuipat mi se părea o oază
şi Maricel se făcea tot mai frumoasă cu fiecare zi
“Ilie te iubesc mai mult ca pe soţul meu”
o aud spunând printre lacrimi după câteva luni
Hisam a trims vorbă să tragem tare
să ne ţinem pe poziţii vine cu un nou plan
“cucerim lumea băieţi numai pe voi vă am”
“pe voi vă am pe voi vă dau”
se zbate să fie auzit un gând epileptic
o muscă eliberată dintr-o cutie de chibrituri
un zar lucios se rostogoleşte în jos
fără să mai poată stârni o avalanşă
câte palme îţi dă viaţa fără să poţi pălmui înapoi
şi cât de greu e să le primeşti ca pe o pereche de buze
mare nenorocit continuă Claudiu
hai să mai bem o tequila!
Yahnnie insistă să facem o rugăciune
şi ea are o problemă la fel de adâncă
tocmai s-a despărţit de prietenul ei
pe care nu l-a văzut decât o dată în 5 ani
i-a scris în fiecare zi dar el nu i-a răspuns
Răzvan a luat-o de mână şi a încercat să o sărute
l-a pălmuit printre lacrimi apoi s-au căsătorit
În staţie
45 de grade şi noi alergăm să prindem autobuzul
l-am pierdut suntem în Bur-Dubai
următorul vine în jumătate de oră
trebuie să facem nişte cumpărături din Deira
Jidanu şi Claudiu n-au bani dar au valoare
20 de indieni se căznesc să descarce
o basculă plină de materiale de construcţii încâlcite
cum Jidanu nu înghite prostia s-a dus direct la şef
era singurul cu ochelari de soare
– Sunt inginer constructor destul de renumit
m-aş bucura nespus să dau o mână de ajutor
la ridicarea Dubaiului
(în 2001 era un şantier de construcţii)
-Te rog frumos!
râde şeful ca şi cum Jidanu ar fi glumit
-Numele meu e Bogdan prietenii-mi spun Jidanu
faceţi vă rog un şir indian!
Bănuiesc că asta le-a zis
cert e că bascula era mai mult de trei sferturi descărcată
când Claudiu a strigat
-Hai, bă, trăi-ţi-ar familia ta
mai vii odată că pierdem şi autobuzul ăsta?
-Ho, mă, nu mai ţipa aşa ca la animale
abia am câştigat şi eu puţin respect!
-Uită, mă, Ilie ce-mi face Jidanu am venit de 2 săptămâni în Dubai
şi a şi început
aşa face de o viaţă
nu mai pot, frate, nu mai pot
cre’ că iar îl bat
ăsta nu poate să stea şi el ca tot omu
acu doi ani eram în Italia într-un magazin
am ciordit vreo trei telefoane
şi vroiam să mă tirez cât de repede
atunci, frate
Jidanu s-a găsit să le ţină la vânzători un seminar
despre analiza tranzacţională în comerţul domestic
la Miami la fel, frate, noi fără vize şi el insistă
să vorbească cu directorul aeroportului
se pare că intrarea nu era bine ventilată
asta făcea condensul să mărească probabilitatea de accidentare
a pasagerilor grăbiţi
da’ de unde le scoate bă, frate, bă
te doare capu!
Jidane dacă nu te dai jos din basculă
îi zic lu’ Corina de Cinthya sau invers că-i mai bine
– Gata, mă, hai că vin dar nu o mai băga pe sora ta
între noi că iar ne certăm!
Oamenii au nevoie să fie conduşi
în fiecare clipă un grup rătăceşte
are nevoie de un conducător
dacă îi mai lăsam puţin în soare pe indieni
îi trimiteau ăştia în Africa
La vilă
Jidane, dacă nu ieşi din baie
îţi iau toţi chiloţii ăia cu bulinuţe maro
şi-i pun pe portativul lui Cinthya
şi aşa are nasul puţin înfundat
şi zice că nu prea poate să cânte
ieşi în puii mei afară că de patru ore stai în cada aia!
Domnu Paulin, vă rog frumos
intraţi, uşa e deschisă
faceţi-vă treaba dar respectaţi sala de lectură
nu suntem animale, hadeti să încercăm să trăim împreună
să învăţam să închegăm comunitatea
ca nişte oameni
Jidane, dacă nu termini caterinca, îţi rup capu
hai, lasă Odiseea că şi-aşa nu am hârtie
ieşi afară din baie, arăţi ca o vânată zbârcită
uită-te şi tu-n oglindă zici c-ai stafide în loc de ochi
Puterea continuă de regenerare a pielii
se datorează stratului bazal sau generator
pielea trebuie hidratată şi întreţinută
ca să vorbesc pe înţelesul tău, Pauline
închipuie-ţi patru perechi de iepuri
mai bine şobolani în cazul tău
care trăiesc sub piele
trebuie hrăniţi zilnic cu morcovi
ca să se poată înmulţi
astfel, fotosensibilitatea pielii este redusă
şi iepurii se înmulţesc fericiţi
iar dacă tot n-ai înţeles, bea multă apa că e bine
Bine, Jidane, hai, îmbracă-te că mergem la Al-Karama
vezi şi tu dacă vor să vină şi orezarii
o să avem nevoie de traducător
numai să nu audă Danilo
dacă se mai dă ăsta la mine
mă iau la omor cu filipinezii
întreabă-i dacă ştiu ceva de ouăle şi laptele
care au dispărut aseară cât am fost la Lamcy Plazza
suntem douăzeci de români într-o vilă imensă
cu patruzeci de filipinezi
şi fiecare continent are cel puţin doi sau trei reprezentanţi
Iliuţă, cu tine parcă pot să vorbesc
eu am venit aici să-mi îmbogăţesc viaţa
am venit să învăţ cum se naşte un oraş
cum de atrage atâţia bani şi atâtea minţi luminate
până la urmă e un deşert, nu?
mi se pare paradoxal ca economia Dubaiului
să se bazeze în cea mai mare parte pe turism
apoi vreau să învăţ să trăiesc într-un mediu multicultural
Londra, New York, Tokio, Paris … prin toate mega-organismele
astea generatoare de valuri de bani
curge un sânge bogat-colorat înălţător de nivele de viaţă
vreau să învăţ, omule! Am stat de vorbă cu filipinezii aseară
ei împart totul au un conducător şi ce zice ăsta e lege
mi se pare intrigantă nevoia asta de a fi conduşi
am făcut o lecţie de latină cu ei cât aţi fost voi la Lamcy Plazza
au multe influenţe de fapt ei chiar numără în spaniolă
am găsit un punct comun
eu cred că secretul stă la baza comunităţii
dacă nu descoper succesul pentru o viaţă mai bună
am venit degeaba în Dubai
Hai, Iliuţă, vii şi tu? Orezarii văd că sunt gata
“Mi casa es su casa” îi zice Danilo cu o voce uşor piţigăiată
şi un zâmbet cald lui Paulin care tocmai ieşea de la toaletă
Jidane, să te sparg, ce ţi-am zis, mă?
Batang
are tatuat un zar pe pielea
dintre arătător şi degetul mare
cinci: om între ziduri
şi-a decorat camera cu un calendar
care se termină o dată cu contractul lui în Dubai
31 August 2002
fiecare zi este marcată cu un X
are un steag filipinez răsturnat: război
a venit într-un tricou o pereche de pantaloni
un slip sandale şi o geantă de umăr cu ceva hârţogăraie
dulapul lui gol se umple repede cu metafore
aici este casa lui Dumnezeu: puşcăria e casa hoţului
aripi deschise: m-am născut liber, trăiesc liber
pisică: lucrez singur
13 (numarul literei M): fericirea e aproape sau vând marijuana
în prima seară a adus o sticlă de whisky contrafăcut
a doua seară şi-a mai făcut două tatuaje
o lacrimă: unul din părinţi s-a dus
sârmă ghimpată: sunt om, m-am născut să sufăr
are nasul spart, înfundat în faţă şi ochii ieşiţi din orbite
vorbeşte rar şi puţin numai când liniştea e întreagă
are o şoaptă pătruzătoare, înfricoşătoare dar atrăgătoare
se scoală primul şi se uită zece minute la calendar
apoi îşi fixează privirea şi urechile pe pieptul colegilor de cameră
respiră pe rând în ritmul fiecăruia
în două luni n-a zâmbit o dată
îşi taie unghiile cu un cuţit şi îi place să sculpteze în gheaţă
mănâncă doar cu mâna şi cântă la chitară
munceşte mult fără pauze şi fără întrebări
doarme ne-ntors nu sforăie niciodată
în orice clipă ştie ora exactă deşi nu are ceas
s-a împrietenit cu Ionuţ deşi e un pic claustrofobic
astmatic şi alergic la polen şi alune
i-a arătat un tatuaj tridimensional ascuns
o cheiţă crestată parcă sub piele: libertatea vine dinăuntru
Ionuţ a terminat ASE-ul cu brio
şi doarme cu portofelul la chiloţi
Departe de casă
departe de familie şi familiar am ajuns într-un loc
în care coaja inimii se sparge pe dinăuntru
sentimentele şi emoţiile se nasc şi cresc într-un ritm năucitor
dragostea departe de casă este cea mai intensă
ura departe de casă este cea mai tulbure
bucuria departe de casă este cea mai mare
lacrima departe de casă lasă un şanţ pe obraz
prin care curg bucăţele de ochi
totul este amplificat
aici vulturii cu telescoape vânează în afara universului
măgarii sunt statui şi eu tresar la liniştea cu portavoce
căldura în valuri dă viaţă clădirilor vechi din Deira
o cămilă scuipă turiştii americani care întreabă
unde e cel mai apropiat McDonald’s?
( cam obosită pe semne, e o întrebare frecventă! )
în lumea asta Buboy cap de famile tată şi soţ
se îndrăgosteşte de Angie o tânără soţie filipineză
îi face curte în nisipul fierbinte împrăştiat peste tot chiar şi sub unghii
o impresionează cu poveştile minunate de familie
cu pozele copiilor şi cu planurile lui îndrăzneţe
de-a construi o casă cu mâinile goale cu bani munciţi numai de el
îi spune despre frumuseţea bunătatea şi înţelepciunea soţiei sale
o ia de mână şi o întreabă cu sfială şi mult respect
dacă n-ar vrea să aibă o aventură cu el?
Angie zâmbeşte copleşită şi printre lacrimi de bucurie
îl întreabă dacă i-a cerut voie bătrânului înţelept kuya Thomas
filipinezii se pregătesc să sărbătorească noi începuturi
numai Yahnnie şi Laverne plâng şi se roagă
aşteptând sfârşitu lumii într-un colţ de cameră
bombardându-l pe Dumnezeu cu întrebări retorice
de asta ne-ai adus aici, să ne omori?
oare nu era mai bine să rămânem acasă?
de ce laşi toate astea să treacă pe sub ochii noştri?
pe bulevardul Sheikh Zayed Road stă Sidhu într-o cociobă sărăcăcioasă
într-o mizerie cruntă e întins pe jos cu mâinile la ceafă şi gândul în stele
a venit din Bangladesh unde era proprietar de pământ
unul dintre cei mai înstăriţi oameni din sat zamīndār
dar ce-l ridica deasupra tuturor era permisul de conducere
asta îi dădea dreptul necontestat
de a fi conducătorul satului Kunainşiangar
şi totuşi prefera să fie şofer în Dubai
să se îmbete zilnic cu arak (laptele leilor) şi să admire
înaltele luxoasele Turnuri Emirate
unde peria de toaletă are mâner suflat în aur
unde o cameră pe-o noapte face mult mai mult
decât toate economiile lui de-o viaţă
Turnurile sunt chiar vis-a-vis de baraca lui fără acoperiş
de-acolo el se uită cu invidie cum primarul din satul alăturat
spăla geamurile impunătoarelor clădiri
în timp ce Sidhu mânca orez condimentat
doar cu mizeria mâinilor sale şi cu nisipul de sub unghii
un autobuz trece în viteză zguduind cei patru pereţi firavi
la acest cutremur el scapă o boabă de orez în mijlocul sufrageriei
camerei de oaspeţi dormitorului bucătăriei toaletei
două ore mai târziu telefonul mobil începe să sune
primul apel era cu taxă inversă de la soţia lui
a sunat să-l anunţe că i s-a născut al 13-lea băiat
cu mândrie dar şi îndoială în glas
Shidu a vrut să fie sigur că el e norocosul tată
a avut nevoie de asigurarea asta înainte de a se bucura pe deplin
atunci ea l-a ameninţat că se mută în satul vecin
cel cu primar necăsătorit
apoi au sunat Angie şi Buboy să-l invite la petrecere
lihnit de foame nu a reuşit să răspundă
încă n-a găsit boaba de orez
Joc moroşenesc
am golit toate lacurile marile oceane fântânile râurile toate găurile
şi adânciturile de pe întreg pământul am luat toţi munţii dealurile
muşuroaiele
orice ridicătură de pământ le-am răsturnat, pe toţi şi pe toate
cu vârfurile ascuţişurile crestele şi îngustăturile lor în jos
au început să joace un dans maramureşean vechi de care eu nici nu ştiam
sunt în Londra stau întins în pat şi ascult o formaţie din Noua Zeelanda
“Parachute Band” o formaţie de femei gravide care cântă viitorul salvării
prin copiii lor
fac turnee de nouă luni prin toată lumea
unele cedează mai repede celelalte duc turneul până la capăt
jocul maramureşean e un dans care umple goluri neastupate
în special cele lăsate de ziua de ieri fiecare mişcare umple o nevoie
nevoia de viaţă: dacă nu ai trăit, să joci ca un moroşan!
jucând munţii au început să cadă s-au înfipt în pământ
mormintele de pe fundul munţilor sunt acum răsturnate şi descoperite de
soare
de parcă nu s-au prăjit şi cutremurat destul cand s-au ridicat munţii
cu câteva vremuri în urmă nu mai văd nici un deal nici un munte
doar ceva găuri rămase neastupate
îmi mai trebuie un element să pot împleti totul în trei îmi lipseşte am
obosit
cu patru luni în urmă în noiembrie am fost la Paris s-o văd pe Lulu
verişoara mea
ne-am dat întâlnire în faţa Catedralei Notre Dame pe la ora 12
în timp ce o aşteptam un cocoşat se plimba prin faţa mea rânjind
era de fapt surâsul unei femei gravide pântecele i-a crescut în spate
abia astăzi am recunoscut-o ea mă ştia dintotdeauna
ca şi munţii ea a stat întinsă înainte să se înalţe prin copiii ei
dacă nu poţi să naşti stai cu capul plecat arcuieşte-ţi spatele
şi rânjeşte cât te ţin puterile sau scrie o poezie
gravidele şi cocoşaţii au început şi ei să joace
pamântul se apropie de o netezime perfectă
fiecare literă scrisă mai umple o gaură fiecare literă citită astupă un gol
jocul maramureşean e făcut din litere scrise si citite cuvinte spuse răspuse
şi nespuse vieţi trăite retrăite şi netrăite visuri mari care nu se împlinesc
fără intervenţia femeii gravide – aşa se joacă în Maramureş!
în sfârşit m-am întâlnit cu Lulu ne îndreptăm spre Turnul Eifel
m-am bucurat la gândul că doi maramureşeni netezesc Parisul cu paşii lor
am luat-o înainte şi am sărbătorit ziua de mâine când urma să vizitez
biserica Sfântului Martin din Tours cel care şi-a împărţit mantia cu Isus
am rămas cu bucuria precoce de ieri n-am mai ajuns la biserică
în schimb sunt închis într-o baie din Tours după ce m-am spălat
am constatat că m-am blocat înăuntru era o baie fară ferestre
mai târziu am scos uşa din ţâţâni
am terminat de ascultat albumul femeilor gravide
mă bate gândul să merg până în Noua Zeelanda calea e netedă
şi dacă dau de vreo prăpastie o umplu cu o poezie sau cu un poem
nici nu ştiu care-i diferenţa
moroşenii ştiu că găurile lăsate de părăsirea Maramureşului nu se pot
astupa
nici cu Londra nici cu Noua Zeelanda nici cu America nici cu Canada
nici cu Insulele Fiji nici măcar cu Franţa cu nimic
toate drumurile se termină-n Maramureş
până şi Roma e bătută în picioare de maramureşeni în drumul lor spre
casă
am citit nu demult că nişte americani s-au stabilit în Maramureş
neamurile au primit Evanghelia n-am ştiut
dacă există un buric al pământului trebuie să fie în Maramureş
acolo luminează munţii vii cucerind întunericul acolo buricul
e vârful femeii gravide întinsă gata să se înalţe acolo se desnoadă viaţa
din viaţă acolo-şi termină turneul “Parachute Band” acolo începe jocul
maramureşean
sunt din Maramureş nu-mi mai lipsesc
