deschideţi-mi uşa!
„când toţi urlă, se mai aude doar cel ce tace”
nu trecerea era aşteptată
şi nu înjurătura orbeşte apusul!/
în aşteptarea focului
în numele tău
iluzia atâtor nelinişti şi melancolii
devine respingătoare în jumătatea de jos/ a unui
cuvânt încă nespus atât în cer cât şi pe pământ./
coroana micului prinţ
fost-a promisă/
după/
cucerirea oraşului/
în timpul cinei de taină/
apoi urma să aibă loc ceremonialul
de predare-primire
a celor începute
şi nicicând terminate
urme
bucăţi mari de noapte/ plutesc/
peste ruga greoaie a peştilor./ pasărea
nordului îmi aruncă peste/ aripă un uşor
salut./ „noapte bună” – îi zic/ apoi se prăpădeşte fericită
de atâta/ noapte/ şi nu spune nimănui unde va înnopta./
din noaptea nunţii/ miresele nu au mai apărut/ şi
alte chipuri/ de-acum/ ascund în somn întunericul./
malul încărcat de iarbă
neumblată/ purtând numele copilăriei
arde/ urma şarpelui/ aşteptând/ răbdător
rostogolirea culorii întunericului
peste paznicul de noapte/
al apei./ pasărea nordului se tot ridica/
într-o curgere continuă de soare sub aripi
înconjurată de acorduri primare de orgă./
iarba de sub cruce/ poţi/ începe/ să o coseşti/
de oriunde./ abia începută te şi mântuie…
poem
încă de dimineaţă în poarta de lemn din partea
cealaltă a oraşului s-au fost auzit bătăi/ – mereu
mi-a fost frică de bătăi în poartă atunci când
portarul dormea bine făcut fiind –/ lucru rar/
ştiut fiind/ că acolo nu locuia nimenea/ de o bună
bucată de vreme – în semn de trecere a timpului/ –
degeaba/ îmi strecură prin somn portarul –
întorcându-se de pe o parte pe alta –/
e oarecum prea târziu/ e cam ca
şi cum ai fugi de acasă în plină zi fără ştirea
alor tăi şi apoi să te justifici că ai greşit drumul./
prin amurgul morocănos ploaia acoperă spaţiul
mărunt dintre dimineaţă şi stradă/ şi apoi coboară
de-a lungul căii ferate înnegrită de spaimă./ un biet
surâs./ un ochi jertfit nordului şi o tristeţe de bâlci./ –
nu-mi pot şterge amintirea şi plăcerea pribegiei printre
copaci şi avantajul libertăţii de a trage cu puşca pe când
înveleam cu o vorbă morocănoasă moartea căprioarei –
pe apa de graniţă trec plute încărcate cu mure şi fragi
mascate cu tufe ferigi./ după coloana de apă vânătorii
joacă léptem pe viaţa mea hăituită de fărăvoia trupului
tău elena/ precum o bătaie în uşă ca să te trezească/
prin gestul ascuns al izgonirii de la sân la lumină./
acum nu vreau decât să o întâlnesc/ pe amanta
domnului kafka/ sau un portar dispus să îmi deschidă
şi mie uşa unei odăi numai de el ştiute
unde să mă pot odihni şi să îmi
încălzesc picioarele şi apoi să pot pleca
înspre pedeapsa mea./ asta-i tot!/ până acum./
luminile aprinse lasă să se vadă/ din stradă/ papucii
de casă apăsaţi de neputinţa trecerii dintr-o odaie în
alta./ întors cu spatele la fereastră cineva vrea – în
singurătate – să decoreze camera copilului cu
fotografii dintr-un album de familie./ – apoi zâmbeşte/
înghite/ şi scrie: luminile se vor stinge/ vor aştepta
ceaţa de dimineaţă/ şi se vor întreba unde sunt eu
o baladă la scară redusă
orice groapă comună îşi are cimitirul şi îndrăgostiţii ei –
plouă/ mamă/ peste luturi se aşterne tăcerea/ – plouă şi/
nu pot să mai strig decât apă/ apă doar strig obsedant/
în rest cuvinte şi noi rezemaţi de morminte depunând
mărturie că nu sunt închipuiri./
când să se oprească şi să iasă din bloc urletul mut
al greşelilor îl reflectă în sticla oglinzii de la cutia
poştală aşa într-o doară – nu era nimic de văzut şi
hotărî – prin jocul relaţiilor – că important ar fi să
părăsească acel loc înainte să vină femeia/
de serviciu şi să-l tragă de limbă cu tot felul
de întrebări sfidătoare despre marca ţigării
de la care a luat foc apartamentul de la trei şi –
mai ales – despre moştenitorii zăpezilor de altădată
pe care – de-acuma stau păsările ca pe un nimic./
afişul de la intrare ascundea o capcană – ştia asta şi se
hotărâse să-şi schimbe braţele şi picioarele cu zdrenţele
de pe lemnul de cruce – simţi asta în somn şi ţipătul i se
înfipse în zidul lecţiei de anatomie – şi îşi făgădui pentru
dimineaţa următoare o altă zi/ din care avea să facă o altă
promisiune hulubilor odihnindu-se pe fructul oprit.
