Doamna Andora, o femeie plăcută și cu idei, acum la maturitate deplină, se gândea la cvinta regală de bărbați iluștri, care-i coloraseră viața. Unul dintre ei, cunoscut de ea în anii studenției, fiind și de specialitate, o ajutase cu câteva proiecte și în plus cu cel de la absolvire, care era pe atunci o treabă serioasă. Și acest domn avusese mai multe tovarășe de viață, soția legala dar și înainte de ea și mai ales după…
Soarta dă cu zaruri și ca să vedeți, acum le putea găsi pe unele din ele în salonul de primire a doamnei Andora, cu care se înțelegeau de minune, ba unele aveau cu ea și câte o mică afacere din care profita toată lumea. Trebuie știut, asta statistic vorbind, că femeile sunt mai iertătoare și mai tolerante decât bărbații, mai ales cu trecerea timpului.
Într-o bună zi o ilustră juristă care avusese în comun cu plăcuta gazdă un bărbat mai interesant și poate mai bun la suflet ca alții și-a amintit de el și le-a spus celorlalte: „M-am întîlnit cu domnul professor H.P. într-un context oarecum legat de meseria mea și am constatat că material nu o duce prea bine…” Doamna Andora, cu ideile ei inedite și cu bunătatea ei proverbială, i-a zis: „Eui, asta se poate remedia cel mai ușor. Suntem toate fostele lui soții sau amanate de ani buni așa că ar trebui să înființăm un ONG care să-i confere o pensie de merit pentru că a stat cu noi și ne-a format oarecum…”
Celelalte au rămas o clipă cu gura căscată, dar numai o clipă, abordând apoi alte subiecte de discuție.
Horia Petru Vertan
