Dupa toata agitatia sfarsitului an, probabil ca primele zile din ianuarie reprezinta momentul ideal in care sa te opresti. Sa stai nemiscat, doar cu tine. Sa te descoperi si sa afli ce (mai) vrei tu de la viata asta. Si sa incepi sa construiesti in directia respectiva. Pentru ca unul dintre cele cateva adevaruri general valabile pe lumea asta este acela ca, atunci cand nu ai o destinatie, plutesti in deriva. E foarte posibil sa ajungi la o varsta si sa constati ca, in general, lucrurile ti “s-au intamplat”. Aruncat de un val sau de o pala de vant, ai facut ce ai putut tu mai bine in situatia data, pentru o perioada de timp. Fara sa aprofundezi, fara sa vezi cat de multe poti. Asa cum ti s-au “intamplat” si relatiile personale. Trecatoare desigur – fie ca a fost vorba de ani, de luni, saptamani, din moment ce s-au terminat. Generate de un gest, o privire, un atribut fizic sau sufletesc, de o dorinta inconstienta de a fi al cuiva, criterii superficiale, gresite. Dar cum ar fi putut fi altfel din moment ce coordonatele portului in care ar fi fost bine pentru tine sa ancorezi, iti erau straine?
Sau poate ca ai construit. Esti un om de vaza, ai o familie si stare. Dar ai construit conform viziunii pe care altii o au despre destinatia ta. Asa ca, la un moment dat, lasi totul balta si te reinventezi. Precum Gauguin, a carui vocatie era pictura.
Universul ne da in permanenta sansa de ne gasi destinatia. E suficient sa vrem. Sa avem incredere si credinta. Curaj. Si sa facem o schimbare. Cat de mica. Inlantuite, ca intr-un joc de domino, vor veni si celelalte.
La inceput de 2012, iti doresc sa iti gasesti destinatia. Si apoi sa ai curajul si ambitia de a o porni intr-acolo. Si sa faci o schimbare…
