In a doua zi a anului, Soarele a reusit sa ma traga pe sfoara si sa ma scoata din casa, promitandu-mi caldura. Potrivnicul sau, alizeul, usurel, discret, fara vartejuri de frunze sau coafuri rascolite, sufla discret, diminuandu-i puterea in mod simtitor. Ceea ce nu parea sa-i deranjeze prea tare pe numerosii bucuresteni care haladuiau in voie pe aleile parcului Herastrau. Sau se odihneau pe banci. Faceau jogging. Se plimbau cu bicicleta. Cu rolele. Sau cu…cainii. Am vazut patrupede maricele – labradori, golden retrieveri si caini lupi. Dand din labute, bine mersi, acoperiti doar de blana lor naturala. Animalutele astea, nu-s deloc eco. Dar am vazut si catei mici. Aproape toti…imbracati. In hainute roz sau albastre, cu gluga sau fara, cu mansete sau fara, cu eticheta la vedere, de la vreun mare creator sau de la un producator de serie.
Mi-am amintit de primul meu catel, un cocker spaniel negru, pe nume Lola. Desi nu a cerut si nici n-a dat vreun semn ca ar avea nevoie, in prima ei iarna, Lola a primit un (fel de) cojocel, hand -made, care se incheia cu
nasturi sub burtica. L-a acceptat destul de usor, semn ca fie croitoreasa fusese priceputa, fie ii placea. Au venit Sarbatorile iar Lola a mancat sarmale si cozonac cot la cot – pardon, farfurie la farfurie, cu restul familiei. Dupa doar cateva zile, hainuta ii ramasese mica. Era imposibil sa-i mai inchizi nasturii. De unde deduc ca animalutele pe care le-am vazut azi au fost hranite ca de obicei, in loc sa li dea bucate de sezon. Sau ca, stapanii, prevazatori, le-au cumparat vesminte cu un numar mai mare. Sa fie!
