foto: Carina Coman – seminarist foto
Se face că am trecut şi eu BAC-ul şi am devenit student. Acum, că am devenit student, am început să fiu bombardat de asociaţiile studenţeşti. Se întâmpla asta încă din liceu, când unele dintre ele organizau tot felul de programe pentru liceeni, pentru dezvoltarea mea, cică, sau ceva de genul.
Ei bine, am zis hai să vad care-i faza cu ele. Aşa că am fost la Târgul Asociaţiilor Studenţesti. Erau vreo 15 la număr, fiecare cu alt domeniu de activitate şi, totuşi… erau toate la fel. Chiar dacă nu eram student, m-am tot învârtit în anii trecuţi în cercuri studenţeşti, programe şi altele asemănătoare. Vă spun sincer că nu prea am auzit, adică deloc, de programele pe care mi le prezentau stimabilii din aceste asociaţii. Trecem peste detaliul acesta.
Încerc să aflu cum mă pot implica şi întreb. Descopăr că în majoritatea asociaţiilor studenţeşti pot face următoarele: pot intra în departamentul de HR, în departamentul de PR, în departamentul de Fund Raising, sau Sales cum le zic unii. Concluzia ar fi următoarea. Dacă intru la HR urmează să fac interviuri pentru cei care vin în asociaţie. Dacă fac PR, urmează să promovez asociaţia, să ţin legătura cu partenerii ei etc. Dacă intru la Fund Raising, urmează să aduc bani în asociaţie pentru programele ei. Totuşi, îmi scapă ceva: programele! Aproape în toate asociaţiile studenţeşti, în proporţie de 80%, faci acelaşi lucru, HR, PR şi Fund Raising. Restul de 20% sunt nişte evenimente făcute, aşa, pe brânci şi stângaci, ca să existe şi ele, căci trebuie să îşi justifice activitatea.
Acum, eu ca student, mă întreb. De ce există atâtea asociaţii studenţeşti în care faci acelaşi lucru? Există întradevăr o asociaţie mai mare răspândită la nivel internaţional. Dar apoi continui analiza. Sunt atâţia Alumni care spun în stânga şi în dreapta „ce mult m-a ajutat asociaţia studenţească în carieră“. Super, dar nu am auzit niciodată pe cineva să zică „ce mult m-a ajutat asociaţia studenţească X în carieră, viaţă, dezvoltare personală“, fără ca respectiva persoană să facă parte din ea.
Trag astfel linie cu următoarea concluzie. Asociaţiile studenţeşti există pentru cei din interior, sunt utile membrilor ei, cea mai mare activitate a lor e în interior şi fac câte un eveniment pe an ca să-şi justifice existenţa. Banii de care fac rost se risipesc aiurea şi nu oferă nimic societaţii. Oare nu asta ar fi trebuit să facă respectivele ONGS-uri? Să ofere ceva, în loc să susţină o gaşcă internă de studenţi?
Aşadar, dragi cititori, gândiţi-vă bine dacă atunci când o să ajungeţi studenţi vreţi doar să intraţi într-o gaşcă sau chiar vreţi să daţi ceva societăţii. Dacă vreţi să daţi ceva societăţii, fugiţi de Asociaţiile Studenţeşti, plantaţi un copac, donaţi nişte sânge sau faceţi voluntariat în adevăratul sens al cuvântului!
sursa-http://www.teenpress.ro/articole/frectie-la-picior-de-lemn-studentii-si-ongs-urile/
