În 2009 iunie aruncam pe piaţă prima sinteză a celor 20 de ani scurşi de la Revoluţia din 1989. Cartea a apărut la Polirom şi stă-n picioare şi astăzi. rămînea cu faptele enumerate pînă-n 2009.
Astăzi, fac un necesar update pînă-n zilele noastre. Alegerile au fost haioase. Criza economică generalizată ne face să trăim BLACK FRIDAY ca puţine popoare. Oricum, avem noi stări şi mitocănisme bune de imortalizat.
Îmi duc damblaua la capăt şi vă plimb prin Istoria minţilor şi dramoletelor delicioase şi caraghioase trăite de-un popor. Bîlciul continuă ştiu. Vom juca împreună în el.
Regula jocului în DICŢIONARUL IDEILOR FIXE este de a defini cît mai exact LUMEA în care trăim. A defini prin exemple, fapte, bineînţeles, gîndirea-mentalitatea românească.
Vă invit să adăugaţi de-oi fi uitat ceva. Astăzi: eterna Americă. Ce-om fi înţeles noi din America?
America
- „V-am aşteptat 50 de ani” „Iar ne lăsaţi pe mîna ruşilor?” „NATO! NATO!” chemam şi mai repede au răspuns Coca-Cola şi McDonalds în România. Pepsi Cola era aici de mult, de aceea am înţeles bine gluma din spotul lor publicitar: „Pepsi? La Litru? – Cine? Nea Nicu?”. N-am priceput noi multe din „Furtună în Deşert”, nu era treaba noastră să-i judecăm, era şi tînără democraţia noastră şi departe războiul…
- oho, dar ce ne-am inflamat cînd Iugoslavia noastră vecină şi prietenă a fost bombardată de către americani, sanchi, forţele NATO, ştim noi că americanii conduc forţele astea… Şi ne-am inflamat şi ne-am inflamat pînă cînd am obţinut şi un beneficiu: micul trafic de frontieră, marea îmbogăţire din Clisura Dunării. Bani buni am făcut. Nu puteam să rămînem nepăsători în faţa embargoului impus. Americanii nu erau aşa hamburgeri, cum credeam, şi nu de puţine ori ne-au tăiat Clauza cea mai favorizată, ne dădeau ratinguri de ţară, rapoarte negative. Pe scurt, împreună cu UE, nedreptăţeau o naţie cu o istorie adevărată, nu ca a lor, şi mai ales cu nenumărate mineriade, lupte de stradă, adîncă instabilitate, cum ei nu vedeau decît în filme.
- Din seninul superbiei lor au căzut avioanele peste WTC. Nu, nu eram nebuni să nu fim solidari. Am trăit pînă la lacrimă nu doar moartea atîtor oameni nevinovaţi, cît şi prăbuşirea mitului invincibilităţii. Am fost pe fază şi am răspuns prezent: da, vrem răzbunare! Vrem lichidarea terorismului. Şi forţele noastre armate şi astăzi mărşăluiesc prin Afganistan. Da, vrem doborîrea arogantului Saddam, dictatorul, prietenul lui Ceauşescu.
- Şi la fel, am participat la eliberarea Irakului din mîinile dictaturii. Nu, n-a fost degeaba. Am intrat aşa cum eram, aşa cum ne cunoşteam, aşa cum ne cunoşteau, în NATO şi, apoi, cît ai clipi, trecînd peste steguleţe, semnale negative, şi în UE. Obligatoriu, una fără alta nu se putea. Cerul a întîmpinat momentul divin trimiţînd un curcubeu, de spuneau americanii că sînt la Hollywood.
- Am cîrîit că nu ni s-au ridicat vizele, că e nedreaptă „Loteria vizelor”, dar ce bucurie mai mare poate fi decît aceea ca militarii americani să mărşăluiască prin baza de la Kogălniceanu? Fete drăguţe în zonă sînt, vinul e aproape. Le arătăm noi americanilor! Visul s-a împlinit.
- Sînt dificultăţi privind un contract banal cu Bechtel, unul de construire a unei autostrăzi, care de patru-şase ani e blocat, a fost ceva aromă de gîlceavă şi în omorîrea lui Teo Peter de către un puşcaş marin, dar şi în bănuiala repetată că noi am fi adăpostit prizonieri din închisorile CIA. Trec. Avem şi noi specificul nostru, un „Yes, yes” adresat repetat secretarului de stat de către Cioroianu, ministru de Externe. Te pui cu ăia marii? Nu poţi, te spulberă.
- Uite, bă, au şi ei Caritasul lor, hahaha. „Bernard Madoff, un om cu putere pe Wall Street de zeci de ani, a fost arestat si acuzat pentru o frauda de 50 miliarde dolari, ceea ce ar putea fi cel mai sever caz de frauda din istoria Wall Street-ului.” Ce naivi!
- Un preşedinte negru pe vreme de criză? Nu e prea îndrăzneţ? Îndrăzneaţă, America? Bravos, păi, e făcută cu piese chinezeşti, domle! China este cel mai mare furnizor de componente importante pentru Departamentul American de Apărare. Forbes îl pune pe Barack pe locul al doilea între influenţii lumii, după preşedintele nume de bere chinezească.
- lasă-i frate! tot ce-i mai tari sînt! Au ei “ocupai uălstrit”? Ocupai, ocuoai, dar ce făcui? Au! Au! Că uit a luat modelul toată Europa. şi la noi e la fel, doar că noi ne-am adunat în facultatea de Istorie şi n-avem program. de ce om protesta noi?
- Vin băieţii cu NATO şi la Deveselu? Vin! Ţuică oltenească, hore ale unirii. Frendzi.
- E frend şi Baconschi. Ministrul de externe îi spune „Hillary” în protocoale vicepreşedintelui SUA, Hillary Clinton.
- În final, lovitură de teatru. America face curat în România: Geoană, preşedintele Senatului, ajuns în America se prezintă ca şef de Opoziţie. Partidul său şi USL se înfurie, îi iau funcţia, partidul, aerul. Geoană, gînditor planetar, se refugiază, ideologic, la Dăbuleni: “Azi la Dăbuleni, mîine-n toată ţara!”
- HAIDEŢI LA JOACĂ! Updataţi, că sigur am uitat ceva!
