foto: Cătălina Cosma – seminarist foto
Teen Press a împlinit 50 de numere. Şi eu voi face o comparaţie simbolică între adolescenţii din 1961 şi cei din 2011. Adică o comparaţie dintre cei de acum 50 de ani şi cei de acum. Ce s-a schimbat şi ce e la fel.
În momentul de faţă, se face şcoală diferit faţă de anul ’61. Atunci elevii erau diferiţi. Aveau frică de profesori şi de părinţi, iar acum e invers. Fiecare an cu generaţiile lui. Elevii de atunci îşi doreau să aibă o meserie care să-i scoată din sărăcie şi să-i pună bine pe picioare. Acum toată lumea e interesată de modă şi vrea să ajungă pe sticlă. Oare unde o să ajungem aşa? O să ajungem toţi pe sticlă?
Acum moda constituie unul din cele mai importante elemente din viaţa unui licean. Nu eşti la modă, nimeni nu se uită la tine. Asta e frustrant. E ca şi cum ceilalţi liceeni ce nu sunt la modă sunt puşi la colţ. Mai bine cei din jur ar cerceta să vadă ce fel de comportament are persoana respectivă, nu hainele cu care e îmbrăcată.
Dintotdeauna a existat lipsa de comunicare între părinţi şi copii. Dintre cele două perioade de timp meţionate mai sus niciuna nu face excepţie de lipsă de comunicare. Atunci părinţii erau mult mai ocupaţi şi nu stăteau la taclale cu copiii lor, iar acum părinţii ori sunt ocupaţi, ori nu au chef să vorbească cu copiii lor. Ideea e că atunci când părintele încearcă să-şi înţeleagă copilul şi să îl ajute în toate probleme pe care le are, acesta din urmă se va dezvolta altfel şi nu va mai fi confuz sau frustrat faţă de anumite chestii.
Fiecare generaţie a avut modelele ei. Generaţia de atunci a avut modele care te instigau la plăcut, la naturaleţe şi la alte lucruri cuminţi; acum totul e deocheat, e sexy, e cât se poate de vulgar. Oamenii îşi mai fac de cap, dar nici chiar aşa. Beţiile sunt la toate colţurile: fetele ţin pasul cu băieţii, că doar, ce naiba, suntem egali şi bem până ajungem sub masă, nu?
Pe atunci prieteniile erau de lungă durată şi toţi erau prieteni între ei, indiferent de sex, de moda pe care o abordau sau felul în care vorbeau. Fiecare învăţa de la cel de lângă el şi aşa se formau noi prietenii. Acum prieteniile se bazează pe interese de tot felul, foarte variate – ai de unde alege.
Un lucru foarte diferit, care chiar se face observat venind cu putere din spate, ar fi lenea. Da, îşi face simţită prezenţa peste tot. Lenea se observă atunci când cineva are iniţiativă şi vrea să pună la cale o ieşire. Se apucă şi dă sfoară în ţară că ar fi super să mergeţi cu toţi în cutare loc. Şi cei care sunt blocaţi în lene până la gât vor zice nu. Dar în ’61 puţini erau ţinuţi acasă de lene. Sunt prea multe lucrui tari de făcut afară.
Oare de ce mulţi adolescenţi din zilele noastre sunt obezi? E trist că toţi bagă în ei şi nu ştiu să se oprească, iar apoi sunt frustraţi. Pe vremuri nu se mâncau chips-uri la greu. Se mâncau biscuiţi, eugenii, napolitane. Nu cu sacu’, ci în limita bunului-simţ.
Dacă şi acum multe lucruri ar arăta ca cele de atunci, dacă s-ar echilibra ce e bun de acum cu ce era bun atunci, clar ar ieşi ceva şi mai bun. Dar nu ai cu cine, lenea e cucoană mare! Prostia e şi mai mare. Dar fiecare lucru are un început.
sursa-http://www.teenpress.ro/articole/comparatie-intre-generatia-noastra-si-generatia-lor/
