Ieri, la ora in care in Bucuresti lumea iesea in strada, eu eram la Marriott, la un targ de nunti. Rochii de mireasa, aranjamente florale, atmosfera serafica, ele si ei, plimbandu-se linistiti de la un stand la altul. Habar nu am daca stiau sau nu ce se petrece afara dar si daca stiau, probabil ca nu le pasa prea tare. Munca la patron sau la coporatie, oricat de istovitoare sau de monotona poate fi, plateste facturile, plateste si din nunta, asa ca la ce bun sa te razvratesti.
La 19.15, cand miscarea stradala era in toi, cele mai importante posturi de televiziune generaliste reflectau in programele de stiri…. vacanta romanilor de la munte. Nici macar un spet, nici macar un crawl, nici un breaking news, de parca in Bucuresti era liniste si pace. E-adevarat ca “breaking news-urile” se fac cu operatia lui Ion Iliescu, cu Lucestii si Rapid, cu chestii din astea “grele”, de mare impact in viata cotidiana a cetateanului.
Un pic mai tarziu, dupa noua seara, Centrul Vechi incepea sa se umple. Si nu de protestari, ci de oameni pusi pe distractie. La urma urmei, fiecare se descurca cum poate. La urma urmei, degeaba s-a facut Revolutie in ’89. Si cine sa vina in locul lui Basescu?
Comunitatea virtuala s-a aliat cu miscarea din Piata Universitatii – virtual, bineinteles. Ca doar, in lumea virtuala, comentariile se fac la caldurica, la adapost ca nu cumva, God forbid, sa te trezesti ca o caramida in cap si sa nu-ti mai poti exprima opinia.
Liderii de opinie – din toate domeniile, au fost si ei tacuti, absenti, probabil sechestrati in casa, cu accesul la telefonie si internet limitate in mod drastic.
Si uite-asa, intr-o seara in care ar fi putut demonstra ca se poate, Bucurestiul a clacat. Pentru ca Bucurestiul a ramas fara eroi. Si pentru ca oamenii renunta prea usor la putere. La puterea de decizie, la puterea de a-si construi viata pe care ar putea-o avea, daca si-ar pune imaginatia la treaba. Responsabilitatea nu e pentru toti!
