Amfiteatrul A7, marele amfiteatru era ca deobicei plin de studenți. Profesorul Atanase Cernobâl era aproape de pensionare așa că nu avea mari emoții, era un curs de rutină iar radiațiile pe care le prezentase și în cursurile anterioare nu-i ridicaseră probleme de nici un fel.
Acum, fiind la sfârșitul orei a doua a întrebat,, așa cum obișnuia, dacă d-nii studenți au întrebări și de ce nu, chiar observații.. O fată firavă cu ochelari, aflată chiar în prima bancă, s-a ridicat și a întrebat inocent: „din ce cauză radiațiile care vin din atmosferă și bombardează pământul sunt pe zi ce trece tot mai intense și care este sursa lor”. Apoi s-a așeat tăcută în bancă, poate puțin contrariată de stupoarea colegilor care înmărmuriseră, înghițindu-și cuvintele cu care se gratulau înaintea pauzei.
Profesorul Atanase Cernobâl s-a urcat iar pe podium și a început să spună repede: „pe vremea președintelui SUA, Ronald Reagan, serviciile speciale care înregistraseră cu ajutorul satelitului militar Vela radiații intense, raportaseră până la președinte că, se pare, sunt experiențe cu bombe nucleare sovietice în spațiul cosmic. Atunci, cu vâlva de rigoare, americanii au demarat pregătiri pentru așa zisul „război al stelelor” program care continuă și azi, dar în alți parametrii. Rusia de azi și-a deschis multe arhive și la fel și SUA.
S-a constat cu stupoare că nu a existat experiențe nucleare ale rușilor în spațiul cosmic ci era vorba de cu totul altceva. Un soare dintr-o galaxie îndepărtată a colapsat devenind un titirez gigant care împrăștie jeturi de radiații prin unul dintre poli. Cineva sau ceva, de o putere colosală, a îndreptat acel jet spre galaxia noastră și astfel radiațiile vor ajunge în curând spre pământ. E posibil ca cineva să-i fi înștiințat, cu sute de ani în urmă, pe trăitorii din America Latină despre ceea ce trebuie să se aștepte toți pământenii într-un fatidic an 20…”
Toți s-au uitat la ceasul de pe peretele amfiteatrului, care se oprise dintr-o dată. Arăta undeva prin decembrie 2012. Nimeni nu a mai comentat nimic deoarece nu mai era nimeni. Toți studenții, împreună cu profesorul lor, trecuseră pragul unei alte dimensiuni, lăsându-și învelișurile temporare în acel amfiteatru A7.
Horia Petru Vertan
