Sic transit Gloria mundi (Sau de ce respect oamenii bogați dar îi apreciez mult mai mult pe cei care își câștigă banii prin muncă)

Thomas Lanaras. Acum 12 ani era miliardar. A câștigat 300 de milioane Euro de pe bursa elenă. Planul său era să creeze grupul textil numărul 1 din Europa. Acțiunile companiei sale mamă, „Klonatex”, au crescut de 30 de ori în doar 3 ani, depășind o capitalizare de 3 miliarde de Euro. În același timp, mai mult de 340.000 de oameni erau acționari în una dintre companiile sale.

Laurentis Laurentiadis. Acum 4 ani a încheiat unele dintre cele mai incredibile tranzacții din istoria europeană, vânzând acțiuni din compania sa și un nou grup de companii înfințat de el pentru 700.000.000 Euro. Cele mai mari bănci din Europa așteptau la rând pentru a-l finanța sau pentru a discuta cu el. Era și un mare filantrop, „omul de afaceri al anului”, etc.

Pentru milioane de greci, acești doi domni au reprezentant modele demne de urmat, fiecare în „perioada sa de glorie”. Dacă cineva îndrăznea să pună sub semnul întrebării parcticile sau planurile acestora, era tratat ca „o persoană care nu știe nimic despre afaceri.”

Dar pentru cei care puteau vedea lucrurile obieciv, întrebarea era mereu aceeași: „Au facut bani prin muncă și profituri reale sau este o avere artificială?”

Sic transit gloria mundi…

Acum 10 zile, Thomas Lanaras  a murit, după o perioadă lungă de probleme grave de sănătate, la vârsta de 54 de ani. Nu a lăsat nimic glorios în spate.

Astăzi, 7 decembrie, Dl. Laurentiadis se va întâlni cu procurorul grec (dacă va veni de la Londra, unde locuiește de câțiva ani). Va trebui să explice ce s-a întâmplat cu Proton Bank, o bancă deținută de el până când a fost înlocuit de Statul Elen după ce s-a prăbușit acum câteva luni.

(puteți citi articolul meu despre Proton Bank aici )

Va trebui să explice și ce s-a întâmplat cu cele 700+ milioane de Euro pe care le-a împrumutat de la banca sa și transferat la Lichtenstein și Swiss, conform acuzațiilor. Pentru moment, aceste tranzacții par „legale” (nevinovat până la proba contrarie). Dar îl așteaptă o procedură lungă și dificilă și grupul său de companii nu pare foarte „sănătos”.

Ce s-a întâmplat cu acești oameni?

Prea mulți bani, fără muncă concretă…

În 1999, Thomas Lanaras a vrut să creeze grupul de textile numărul 1 din Europa, menținând activitatea în Grecia (nu i-a spus nimeni de China care bătea la ușa Europei?). Declarațiile de venituri păreau pline de profit dar nu din activitatea de bază. Banii veneau din cumpărarea și vânzarea de acțiuni, de obicei din interiorul grupului.

S-a prăbușit împreună cu bursa elenă, la începutul anilor 2000. Băncile elene au încrecat să-l salveze, investind zeci de milioane de euro în companiile sale, în timp ce statul grecesc încerca să ajute miile de angajați. Totul a fost pierdut și restul ușor de prevăzut: pierderi incredibile, o scădere a acțiunilor în proporție de 99,9%, mii de șomeri, un întreg oraș condamnat la o rată de șomaj de 40-50% (Naousa). A încercat să rezolve problemele sar a fost, întotdeauna, cu un pas în urma realității. Sute de mii de acționari și-au pierdut toți banii și acțiunile companiilor sale au devenit subiect de glumă. Aparent în ultimii ani a trăit sub protecție constantă pentru că erau multe persoane care îl urmăreau. Pe el, „regele textilelor” din urmă cu câțiva ani…

Dl. Laurentiadis a preluat o mică afacere de familie și a transformat-o într-un imperiu. L-a vândut  unui bine cunoscut fond internațional pentru 800+ milioane Euro și l-a cumpărat înapoi peste 2 ani, pentru doar 88! Este acuzat de diferite activități ilicite dar există o legătură clară între el și Thomas Lanaras: în ultimii ani de glorie, profitul companiilor sale era pus sub semnul întrebării ca nefiind real.

Va trebui să așteptăm verdictul justiției elene. Va trebui să dovedească dacă profitele uriașe declarate sunt sau nu reale. Experții nu cred că sunt rezultatul muncii, vânzărilor etc.

Eu respect pe toată lumea, deci și pe cei bogați. Dar îi apreciezi mai mult pe cei care își câștigă banii prin muncă și mișcări inteligente.

Majoritatea mediei româneși, de obicei, laudă persoanele care par bogate sau care cheltuie foarte mulți bani. De obicei mișcările „la limita legii” sunt considerate „trucuri inteligente” și, câteodată, chiar și practiciile sănătoase sunt decrise ca „modalități de a păcăli lumea”. Eu nu sunt de acord cu această abordare. Voi ce părere aveți?