Preşedintele Băsescu a avut nu de mult o viziune asupra viitorului României: în 2030 ţara noastră va fi exportatoare de alimente şi vom fi doar 16 milioane de români. Viziunea lui Băsescu a fost completată şi cu ceva staniol lucitor: ţăranii români ai viitorului vor putea merge cu TGV-ul de la Constanţa la Paris unde să îşi cheltuiască banii de pe carduri. România va fi un fel de rezervaţie cu 30% păduri virgine, ursuleţi şi capre negre.
Sincer: nu îmi place un viitor agricol pentru România. Şi nu este prima dată când Băsescu prezintă planul României agricole, a mai făcut-o şi în luna martie a acestui an în faţa unor oameni de afaceri arabi. Nu foarte mulţi români ştiu de “planul Valev”, prin care sovieticii vroiau să ne transforme în producători de alimente. În 1964 România şi-a manifestat destul de dur independenţa faţă de blocul sovietic. Moscova ne vroia alături de Bulgaria drept producători de castraveţi, Gheorghe Gheorghiu Dej a refuzat.
Ideea transformării României într-o ţară agricolă nu este nouă. Pe 23 martie 1939 România semna un tratat de colaborare economică cu Germania nazistă. Tratatul s-a aplicat pe timpul războiului: România furniza petrol Germaniei naziste, petrol care era plătit cu armament sau aur. Cele 100 de tone de aur tezaurizate de mareşalul Ion Antonescu pe timpul războiului au intrat pe mâinile sovieticilor drept despăgubiri de război, aşa că petrolul nu ne-a adus foarte multă fericire. Ce nu se ştie despre tratatul economic cu Germania din 23 martie 1939: Berlinul dorea transformarea României într-o ţară agricolă, furnizoare de plante tehnice.
Înainte de Primul Război Mondial România a fost o ţară agricolă. Exporta grâu şi începuse şi dezvoltarea exporturilor de petrol. Însă statutul de ţară agricolă te reduce la nivelul de semi-colonie, ţară bananieră. România a evitat de două ori acest pericol. Doar că de data asta se pare că în Uniunea Europeană ni se pregăteşte acelaşi viitor. Iar Băsescu emite periodic semnale că este de acord cu această viziune.
