POVESTEA ZĂPEZII

Era o ţară-n care nu ningea…
          Cu oameni negri e povestea mea:
          Atît de negre lacrimi, şi de triste,
          Înăbuşeau în negrele batiste
          Încît, odată, un străin le-a zis
          (Avea străinu,-n braţe, un cais)
          C-ar fi de-ajuns o lacrimă de-a lor
          Să piară şi cais, şi călător!
…