La început a fost Galateea. Cu sânii ei, cu şoldurile, în fine, cu ce mai zic poeţii.
Când, însă, artistul a invitat-o la cină pe Sapho (în trecere pe insula Aphroditei), lucrurile s-au complicat.
La Florenţa, mai întâi în Piazza della Signoria, apoi la Galleria dell’Academia, s-a petrecut ceva simetric. Omul nostru a uitat-o pe Galateea. S-a îndrăgostit de David.
La Bruxelles şi la Copenhaga, după zvon, ar avea loc fapte greu de mărturisit – în preajma lui Manneken Pis şi respectiv a Micii Sirene.
În Bucureşti, unii au suferit văzând că animalul de la Universitate a fugit cu Mihai Viteazu cu tot. Lumea depăşise variantele simpliste (pigmalionismul primitiv, pigmalionismul lesbian, pigmalionismul pederast şi pigmalionismul pedofil). Era la modă pigmalionismul zoofil. Din fericire, calul pipernicit (şi cam nervos) de la Universitate a fost degrabă dat uitării în favoarea gigantului mai relaxat de lângă B.C.U. Puţini trecători au observat că are şi un tip în cârcă.
Pe la muzee, unii visează pigmalionismul incestuos cu Marea Mamă (sau Magna Mater). În cazul în care cineva dintre cei ce visează e femeie (vreo fiică), avem de-a face cu o variantă complexă, anume: pigmalionismul incestuos lesbian. Rămânând o clipă la variantele complexe, amintim că membrii popoarelor latine, dacă se îndrăgostesc de Lupoaică (Lupa Capitolina), realizează performanţa pigmalionismului incestuos zoofil. Dacă este vorba despre o doamnă, atunci avem pigmalionism incestuos zoofil lesbian. Diferite statui bucureştene oferă, de asemenea, prilejul pigmalionismului pederast gerontofil.
Cea mai subtilă dintre variante este cea din titlu: pigmalionismul nonfigurativ.
Până prin ’89, mă obseda ansamblul statuar din colţul de vizavi de Piaţa Moghioroş. Am auzit că s-ar numi, de fapt, “Mama şi copilul”. Erau două stele ninja cumva intersectate şi cu picior. Astăzi, deşi locuiesc în zonă, habar n-am dacă opera se mai găseşte acolo. Dacă da, este probabil obturată de chioşcuri, maşini, reclame, cofetărie şi cabluri.
Adepţii pigmalionismului nonfigurativ au la dispoziţie obiectele din Piaţa Palatului (sau cum s-o mai numi). Aici, îl pot lesne ridiculiza pe strămoşul eponim (a cărui imaginaţie nu mergea mai departe de nişte coapse ori buze de fildeş). Ei pot încerca emoţia erotică provocată de o chestie mare şi închisă la culoare, aducând a cartof, a mititel sau a mizerie de câine, prin care trece o chestie mare şi deschisă la culoare, aducând a ţeapă sau a altceva (dar mai colţuros). Admiţând că primul element este mizerie de câine, avem pigmalionism nonfigurativ zoofil scatofil. Dacă ne vom închipui că este mizerie de pui de câine de acelaşi sex cu noi, vom obţine pigmalionismul nonfigurativ zoofil pedofil scatofil homosexual. (Dacă, în vreme ce se bucură solitar cu mintea la mizeria de pui de câine de acelaşi sex, înjură ca la uşa cortului, avem pigmalionism nonfigurativ onanist zoofil pedofil scatofil homosexual coprolalic).
Cei care preferă un partener nonfigurativ mignon au, puţin mai încolo, un soi de cracă amestecată cu mână cu degete amputate parţial şi cu bacil văzut la microscop.
