Intai renunță la PFA. 5 lucruri pe care trebuie să le știi
1. Unele proceduri sunt necesare legal, altele nu. Evită să stai la cozi la birocrații români dacă nu ești obligat ferm prin lege. Regula după care funcționează birocrația este “bate calul care trage”. Dacă inspectorul fiscal va avea de ales să te hărțuiască pentru un leu în plus pe tine, care ai urmat scrupulos toate procedurile sau să alerge un evazionist al cărui nume încă nu-l știe – ghici ce variantă va alege!
2. Dacă lucrezi cu firme străine, nu ești obligat legal să ai vreo formă juridică ci doar un cont, în orice bancă din România sau din lume. Tot ce îți cere legea este să declari veniturile în declarația anuală și să plătești impozitul corespunzător.
3. Poate fi nevoie de o formă juridică doar dacă clientul tău îți cere factură. În cazul acesta, este de preferat un offshore exotic, în afara UE, undeva unde nu este obligatorie contabilitatea.
4. Dacă lucrezi cu firme românești, este preferabil să ai firmă în interiorul UE, într-o țară cu un tratat bun de evitare a dublei impuneri. Clientul tău va datora “withholding tax” (zero în unele cazuri, dar care poate ajunge și la 15%). Tu vei datora impozit pe profit în țara de jurisdicție (Cipru are o taxă de 10%, dar inspectorii fiscali de acolo decid în favoarea ta ce e cheltuială deductibilă și ce nu) și impozit pe venit în România, după ce depui declarația de venit.
5. Poți obține statutul de rezident fiscal în altă țară, dacă locuiești mai puțin de 183 de zile pe an în România și renunți la domiciliu. Desigur, trebuie să poți lucra de la distanță. Există țări unde vacanțele sunt mai ieftine decât viața în România, iar după un timp poți cere chiar și un al doilea pașaport – extrem de util în situații-limită.
