Eye on Society: America de peste Atlantic

de Alexandru Tudosoiu – redactor
foto: Ana Diaconu – fotoreporter

America, ţara tuturor posibilităţilor. Cam asta e descrierea populară. Anul acesta, printr-un schimb de studenţi, am reuşit să ajung şi pe partea cealaltă a globului, să văd dacă „iarba e mai verde“ acolo, aşa cum se spune. Iarba chiar este mai verde, dar despre restul vă voi lăsa pe voi să judecaţi, pentru că mai totul depinde de mentalitate.

Unul dintre primele lucruri care m-au izbit odată ce am ajuns acolo e că oamenii ăia sunt calmi şi cu bun simţ. Cu mâna pe inimă spun că am auzit doar de trei ori claxonul în trei zile de stat într-o metropolă cu cozi inimaginabil de mari. Conduc foarte diferit de noi – foarte calm, foarte liniştit; nu sunt „taximetrişti“, nu „iau faţa“ şi alte asemenea lucruri.

Cam totul este ca în filme – pornind de la căsuţele poştale de pe marginea drumului şi autobuzul galben care ia elevii şi îi duce la şcoală, până la monumente şi modul de viaţă, în general, totul este adevărat. Şi nu am crezut până nu am văzut cu ochii mei: ei au voie să conducă de la 16 ani, dar supriză! Nu au voie să bea decât la 21. Şi chestiile astea chiar se respectă, în comparaţie cu ce e la noi. Sunt multe amenzi legate de problema asta, şi poţi să ajungi chiar să te bucuri de cazare în închisoare din cauza a puţină „berică“.
 

America de peste Atlantic
 
Sunt multe, prea multe chiar, diferenţe între Europa şi America, pornind de la micile mofturi şi ajungându-se până la mentalităţi complexe, reacţii diferite şi gândire total opusă. O vizită în partea aceea de lume chiar poate fi deschizătoare de ochi în anumite privinţe şi o experienţă de neuitat, în sensul bun.

Şi da, iarba lor e foarte faină. Nu ştiu ce i-or face, dar e minunată. Şi când te gândeşti că acolo ai voie să mergi pe iarbă, iar la noi nu prea, şi la ei arată a gazon, şi la noi a mirişte, te cam mănâncă invidia. Şi nu numai iarba, dar parcă e mai multă natură. Am avut onoarea să stau o vreme în Washington – vă spun sincer că oraşul ăla e ca un parc imens, iarbă şi copaci şi verdeaţă peste tot. Ei cum reuşesc?

Ahh, şi nu sunt chiar atât de mulţi grăsuni pe acolo, sunt – parţial – doar mituri urbane.