Poeta Mariana Codruț își etalează viața în acest Areal. Un sfert de secol care pentru unii e mult, pentru alții puțin, este un film, serial poate, unde pe negândite fiecare trece printr-o profundă transformare, mai ales psihică, de la tinerețea plină de translucide iubiri, de așteptări și mai ales de speranțe până târziu la o maturitate care a venit cu falduri terni și mai ales zdrențuiți ai unor idealuri visate demult sau poate niciodată.
În tinerețea ei de poetă aștepta dragostea-coloană vertebrală simțind aerul vibrând în jurul mainii întinse știind totuși că ceva foarte dorit se îndepărtează iar „arborele iubirii pur stă între luciditate și inconștiență” și tot așa, tot așa dragostea unei tinere erupe vulcanic(poeme despre dragoste I… IX)
Dar viața trece și vine un timp când „ziua nu are încredere în mine…” și „într-un cerc mă învârt.. într-un cerc de miile de fețe ale morții…”
Și mai explicit: „dintr-un salcâm, o frunză de aur lent se desprinde punând/în grădina cât palma/temelia morții lui viitoare”.
Între cele două vârste există o grădină mirifică a poeziei în care pe alocuri vezi urme de sânge, vânători, soare, înserări și dimineți, zâmbete și tristeți și tot, tot ce înseamnă tumultul unei vieți venit ca un puhoi peste un suflet-lumină care a transformat totul în poezie.
Citiți-o și veți pleca îmbogățiți, dar atenție aplecați-vă cu răbdare asupera fiecărei pagini, e o viață adevărată într-o poezie adevărată.
Mariana Codruț
Areal
Antologie de poezie: 1982-2007
Editura Paralela 45, Pitești, 2011
Horia Petru Vertan
