TRADUCERE PENTRU GENERAŢIA iPAD: patria a murit! există app-uri pentru ea. GRATIS! Şi acum varianta pentru “ramoliţi”:
- În casă nu vorbesc de patrie. Înjur politicienii, descopăr cîte o piedică în calea maşinii mele, cîte o coadă la fisc. Îmi înjur alegerile. În casă “mă locuiesc” rinocerii aiştia ce-i înjur.
- Pe stradă nu urlu cît îmi iubesc eu patria. Spitalul de nebuni m-ar aştepta. Nu e rea ideea: aş fi vedetă, niciun nebun n-are ţicneala asta cu patria.
- La serviciu, fac cum fac ca să-mi trag în piept ţara: o contabilă isteaţă îmi inventează returnări de tevea. Ce mult îmi place contabila!
- Satul meu şi-a luat cîmpii. Se-ntoarce de Paşte şi de Revelion şi se cotoieşte cu vinuri ieftine. Nostalgii, copilării locuite de barbari.
- Steagurile atîrnate pe primării-preşedenţii sînt picioare nespălate.
- Lui Mutu îi e lene să alerge pentru un gol în meciul cu Albania. La asta chiar îmi sare ţîfna. Pînă cînd stă drogatu’dracului în echipă?
- La zi naţională mă duc urs la paradă şi casc gura la politicienii ce se bălăcăresc.
PATRIA se duce dracului. Nici n-a existat decît ca utopie, convenţie. Acum e “nişte hotare şi graniţe”, cu un CNP, pardon, longitutine şi latitudine, pe harta lumii.
Sînt “locuit” de rinoceri, amintiri strîmbe, feţe ieftine, simboluri nespălate. Şi nici eu nu mă simt prea bine în domeniu: nu simt patria nici la dus, nici la întors în ţară, nici la mititei pe Wall Street.
- PATRIA, o exaltare. Un tigru năpîrlit, de dat bice, ca să funcţioneze circul. Bîzdîc, să-i zic aşa, ce ne pierde în derizoriu.
- PATRIA, patriotismul, poporul, trecutul – aud de ele, iau toporul.
- Bivoli şi noţiuni. Cine sînteţi “voi”?
- Exist doar IO şi patria lucruşoarelor mele, colţişoarelor mele, omuleţilor mei simpatici, trecutului ce-l pricep, vinurilor mele roşii, prăbuşirilor şi cimitirelor mele. Ale mele şi al meu. PATRIA nu face parte dintre ele.
- Eu nu ştiu de Patrie. Eu ştiu de mine. În mine vreau să stau singur. Sălbăticiuni şi abstracţiuni nu vreau să mă locuiţi! Căraţi-vă!
