Interviu Victor Socaciu
- Ce îi lipseşte culturii româneşti?
Privind lucrurile în general, pentru cultură lipseşte o finanţare serioasă din partea statului, obligat să facă asta. Fac câteva remarci amintind câteva numere, care spun totul despre felul în care cultura este privită în România: în anul de graţie 2011, bugetul alocat culturii din PIB este de 0,18%, în timp ce Franţa alocă 10% din PIB-ul ei, iar Germania şi Italia 7%. Guvernul Năstase aloca în perioada 2001-2004 un buget mediu de 0,80%. Sigur, România are alte priorităţi decâte cele amintite, dar totuşi consider că un minim buget de 2% ar putea salva pe termen mediu situaţia în care se află patrimoniul naţional şi, în acelaşi timp, activitatea care se desfăşoară în spaţiul culturii naţionale.
- „Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”, spunea Nichita Stănescu. Credeţi că muzica răspunde vreunei întrebări, în cele din urmă?
Muzica, prima dintre arte, răspunde unei mari nevoi a omului dintotdeauna şi anume nevoia de hrană sufletească. De aceea, nu cred că muzica trebuie să răspundă unei întrebări, ci mai degrabă unei necesităţi.
- Cum aţi caracteriza Bucureştiul?
Bucureştiul este un oraş frumos, cu foarte mult potenţioal în momentul în care va deveni metropolă, prin realizarea vechiului proiect care leagă Dunărea de capitala denumită „Micul Paris”. Denumirea i s-a potrivit, i se potriveşte şi astăzi, dar în viitorul ar putea să-l redefinească prin „Pariul Sud-Estului Europei.”
- Care este cartea pe care ne-aţi recomanda-o?
„Crimă şi pedeapsă” – Dostoevski. Vorbeştte perfect despre meandrele minţii, sufletului şi ale spiritului uman.
- Cum influenţează televiziunea? Credeţi că s-a transformat în ceva comercial şi manipulator?
Televiziunea fără public este un non-sens. De fapt, publicul este cel care impune mersul televiziunii. Acele televiziuni care, însă, cad în păcatul de a manipula nu vor avea ca efect final decât propria lor decreditare, desfiinţare şi, într-un final, intrarea în faliment.
- Unde vă place să vă petreceţi timpul, în Bucureşti?
Sunt mai multe locuri preferate, aşa cum este Parcul Herăstrău, dar şi Parcul Floreasca, cu care sunt vecin. Pentru alte activităţi în care sunt implicat, îmi plac Sala Palatului şi Casa Parlamentului.
- În ce măsură putem privi cultura ca pe un drog?
Doar în măsura în care drogul este real, dar drogul nu este decât o iluzie şi o păcăleală tristă. Nevoia de muzică, spre exemplu, este reală şi absolut umană.
