de Moise Guran
Nici premierul Emil Boc, nici preşedintele Traian Băsescu nu au luat foarte în serios creşterea economică de 4,5% din trimestrul trei. Din raţiuni de politică internă, probabil din dorinţa de a nu da apă la moară politicienilor care se pregătesc de anul electoral, cei doi capi ai executivului au achiesat la ideea că această creştere a economiei a fost mai de grabă un accident fericit.
Cea mai mioritică atitudine este legată de agricultură şi sună cam aşa – PIB-ul a crescut purtat de un an excepţional, în 2011 ne-a ajutat Dumnezeu cu ploaia exact când trebuia, dar este improbabil ca în 2012 Dumnezeu să fie din nou pe fază aşa că probabil contribuţia agriculturii la creşterea economică se va reduce anul viitor. Guvernul spune că se strădieşte să dea subvenţiile la timp, la fel cum a făcut şi anul acesta. Ăsta este un lucru bun, dar chiar presupunând că va reuşi, tot este insuficient.
Este evident faptul că va fi greu să facem mai multe grâne în 2012 decât în 2011, dar oare chiar vrem în continuare să facem acelaşi gen de export pe care îl făceau şi strămoşii noştri dacii? Diferenţa de preţ între o tonă de grâu şi o tonă de carne de porc este de vreo 15 ori. Un exemplu – carnea de porc implică o valoare adăugată mult mai mare, dar România nu poate exporta carne de porc în Europa din cauza unor încurcături sanitar-veterinare ce nu par a preocupa pe nimeni. Emil Boc nu poate garanta agricultorilor că va ploua la anul dar nici nu este asta treaba lui. Însă doar autorităţile române pot scoate România de pe lista neagră a exporturilor de carne de porc, iar o astfel de reuşită ar fi cel mai puternic stimul pentru o creştere mult mai mare a agriculturii.
E bine să îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru ce ţi-a dat anul ăsta, e bine să speri că îţi va da şi la anul, dar o vorbă din popor spune că El îi dă mai ales celui care se ajută singur.
