Premierul grec George Papandreou şi-a anunţat demisia în această seară pentru a face loc unei coaliţii guvernamentale. La fel şi Berlusconi, pentru că ştiţi cum devine problema cu consensul, forţele politice care cooperează pentru binele patriei şi aşa mai departe. Până una-alta, forţele politice responsabile pentru datoria de peste 300 de miliarde de euro a Greciei fac sluj la UE pentru ajutorul promis, iar Papandreou a avut organele la el doar în scurta perioadă în care s-a întrebat dacă nu cumva grecii ar trebui să aibă o părere legat de renunţarea completă la suveranitate.
UE sau nu, salvarea euro sau nu, Grecia se dovedeşte încă o dată o rotiţă lipsită de importanţă. Va prelua UE datoria Italiei dacă pică, în condiţiile în care acum se împrumută cu peste 7% dobândă, iar demisia anunţată a măscăriciului de la Roma nu a impresionat pieţele?
Italia are peste 2.000 de miliarde de euro datorie (circa 120% din PIB) şi e a treia economie din zona euro. Dacă se dă de-a dura, nu pare şantajul, ameninţările şi programul de salvare al Greciei şi implicit al euro, ridicol? Niciun fond de salvare nu poate ţine Italia, resursele Europei sunt limitate, oricât de puternici sunt nemţii şi de guralivi francezii, care atenţie, nu sunt tocmai departe de italieni.
Potrivit Reuters, preşedintele Parlamentului de la Atena, Filippos Petsalnikos, va conduce noul guvern grec.
Revenind la zona euro, s-a dovedit încă o dată că săpând o groapă ca să acoperi alta, sfârşeşti până la urmă în una dintre ele. Dolarul a câştigat teren faţă de euro, care a pierdut 2% , pe fondul situaţiei în care se află Italia, iar costul de împrumut pentru obligaţiunile italiene pe zece ani a ajuns la 7,44%, după ce ieri era la 6,6%. Să mai spunem că fiecare punct procentual adăugat dobânzilor pentru Italia înseamnă circa trei miliarde de euro adăugate datoriei?
Banca Centrală Europeană cumpără masiv obligaţiuni italiene, dar va fi suficient? Nu cumva se stinge un incendiu cu paharul? „E nevoie ca Europa să se schimbe ca să poată supravieţui”, spunea azi cancelarul german Angela Merkel. Cum să se schimbe aia e întrebarea pentru că vechile modele sunt doar contorsionate şi în niciun caz dărâmate din paradigmă.
Un singur lucru e cert. Cei care vorbeau de prăbuşirea euro din cauza falimentului Greciei erau nişte prostănaci. Grecia, de fapt, e de mult în faliment. Dacă însă Italia dă faliment, atunci zona euro e în mare pericol. Nimeni nu poate ţine pe picioare o economie beată care vaorează 1.800 de miliarde de euro şi are datorii de peste 2.000 de miliarde. Iar o prăbuşire a economiei Italiei va da peste cap economia europeană, care la rândul ei va afecta grav principalii ei parteneri. SUA şi China.
Şi noi, şi noi să ne întrebăm. Noi suntem bine sănătoşi, vrem să adoptăm euro în 2015!
