Astazi e ziua educatiei cica.
Eu zic ca nu mai exista educatie in tara asta. Un sistem de invatamant, bun sau prost, asta s-ar putea sa consideram ca mai exista. Educatia insa …
Ziele trecute eram cu copilul in parc dupa iesirea de la gradinita. Ca in multe alte dati si-a facut aparitia si un stol de copii conlocuitori. Vreo sase puradei cu varste intre 4-5 ani si 9-10 ani aproximativ. Am stat sa ma uit cum se joaca. Vorba aceea, sunt copii si n-au discernamant. Jocul lor arata insa societatea din care provin. Adica jocuri agresive, cu smucituri, picioare in spate, calaritul haotic al tuturor aparatelor pentru a le testa la maxim rezistenta. Injuraturi si amenintari :”Daca-ti ard o palma mirosi pe jos!”. Sau ceva aproximativ. Cred ca un copil de 5-6 ani nu e atat de creativ daca nu a auzit asa ceva in familie sau in cercul sau social. Poate e de inteles, asa sunt tiganii crescuti spre supravietuire – cu tupeu, cu agresivitate, cu nepasare totala fata de mediul social. Ce-or deveni astia cand vor fi mai mari, in nu mai putin de 10-15 ani? Ca nu mai e Militia pe strada sa te ia la ciomege daca nu poti sa spui unde muncesti, nu-i asa?
Dar sa nu credem ca nu suntem incet incet asimilati. Caci daca va uitati in filmuletele celelalte nici „ai nostri” nu sunt mai putin salbatici. Langa blocul meu e un tarc cu caini comunitari. Ma enerveaza cu harmalaia lor dar imi dau seama ca ei n-au nicio vina. Animalele pe patru labe n-au nicio vina caci sunt intotdeauna provocate si agresate de animalele cu doua picioare. De la varste fragede. Agresivitate necontrolata de nimeni. Daca ne ingrozim ca vedem azi stiri cu injunghiati si impuscati de nu le mai tinem numarul, daca ne amuzam ca apar azi afise in care suntem intrebati de diferentele dintre o vaca si un consumator de etnobotanice, la ce credeti ca ne asteptam in viitorul nu prea indepartat? Noroc ca mai exista cate cineva milos care se gandeste la soarta loazelor fara bacalaureat care trebuie neaparat sa ingrase universitatile in orice conditii … Cred ca astia sunt aia care se aud hahaind sub balconul meu si batand tare din palme sa nu se prabuseasca cumva de ras in jurul dozelor de bere necesare bunei dispozitii. „Fiarba berea-n cupe, crapa-se samanta!” Mare viitor!
Mi-e groaza cand ma gandesc la viitoarea tara a copilului meu. Noroc ca in acelasi timp ma gandesc serios sa-i dau toata educatia posibila ca sa fie in stare sa plece naibii unde o vedea cu ochii acolo unde inca mai exista civilizatie, cat o mai exista.
Hai, la multi ani educatio !
PS: am scris „educatio” cu minuscula sa nu se creada ca e un nume al celor implicati in povestirea de azi 🙂 Aveau parintii mei niste vecini buni in urma cu cativa ani care se chemau: Diagrama, Asistenta, Danemarca, Facultatea, Interventia, Medalion … Pe bune! 🙂
