Puţină lume ştie că în parcul Cişmigiu există un baobab. Vineri (7 octombrie 2011), la ora 19 şi ceva, frunzele sale începeau să se întunece. Mi-am scos din rucsac o bluză de trening şi mi-am aprins ultima ţigară din pachet. Simultan, la câţiva paşi, o bătrână desculţă şi cu voaletă a observat un fulg pe jos. Presiunea ultimelor ştiri de la TV, desigur, este mare. A fugit urlând. Se înşelase: nu era decât urma ciorilor care bântuie zona. Pe vremuri, acolo întâlneai exclusiv porumbei. Această naraţiune este falsă. Dar este adevărat că mă uluia răcoarea înserării, calmul absolut. Frunzele baobabului dispăruseră deja în beznă. Se spune că l-ar fi adus oamenii lui Vlad Ţepeş direct din Kenya – cu trăsura. Până să termin ţigara, tot am sperat c-ai să apari. După care am plecat, destul de amărât – nici nu mai ştiu încotro.
© Copyright - Bucurestii Vechi si Noi