Ne lipseşte tandreţea. Nu, nu vorbesc de reclama la Milka. Formulări stupide. Mai bine tăceau, filosofi rămâneau, ciocolata le-o mîncam. Nu, vorbesc de adevărata tandreţe. Cel al statului degeaba şi al mîngîierii omului ca pe pisică. Îndelung, fără grabă, de sus pînă în vîrful unghiilor. Nici tantra, nici yoga, nici preso, nici acupunctura, nici machoismele, nici feminismele nu ating aceea atingere, aceea greu întîlnită tandreţe.
Blogări-manageri-slugi-scule stăm pudici în căsuţele noastre izolate bine, “futem” profesional la abis şi la infinit. Ne amînăm frustrările pentru mai tîrziu mai trăgînd gloanţe abstractului.
Soarele e lângă noi, merele de toamnă sînt ispititoare. Frigul ne ciupeşte carnea. Tandreţea nu există. Şaorma nu dă mîngîiere.
Unde plecăm de acasă ambalînd motoarele? Unde ne întoarcem omorînd butoanele telecomenzilor? Preferăm o bluză să ne alinte, din Zara material, preferăm un film Diva Universal, vrem călduţul, căutăm tandreţea. Loviţi, lovim.
DE FAPT, căutăm o mână blândă, un căuş de palmă, un marsupiu de om. Verticala în care trăim-în maşină, la serviciu, în bloc, la teve, la plătit facturile- ne bagă în patul bolii, nu al tandreţii.
Bolim=răcim. Ne răcim. Vrem să ne alinte cineva. Perna, pătura, algocalminul, augmentinul, ceaiul, somnul, uitarea. La ora 8 şi 8, la ora 29 şi 7 minute.
Afisari: 582
