După plecarea lui Hadrian din Iudeea, evreii și-au început rebeliunea pe scară largă, sub conducerea lui Simon Bar Kohba[127]. Succesul său inițial a fost considerabil, deoarece Roma a pus în luptă trei legiuni (aproximativ 50.000 de soldați) pentru a opri rebeliunea[128]. Este posibil să fi participat mai multe legiuni, totuși [129]. Bar Kohba devenise astfel Mesia cel așteptat al evreilor. Evreii au început să bată monede pe care scria „Libertate Israelului”[130].
Printre legiunile care au participat sigur la luptă se numără Legiunea VI Ferrata, Legiunea X Fretensis și Legiunea XXII Deioteriana. Legiunea XXII Deioteriana a fost probabil anihilată, deoarece nu există altă indicație a existenței acestei legiuni după acest război[131]. De asemenea, este posibil ca la acest război să fi participat și Legiunea III Cyrenaica, Legiunea III Gallica și Legiunea IV Scythica. Războiul a durat trei ani până în anul 135 d.H. Bătălia finală s-a dat la Bethar, sediul general al lui Simon Bar Kochba. După luptă aprigă, fiecare evreu a fost omorât, iar revolta a fost astfel înăbușită.
